Lucrarea de față pornește de la întrebarea dacă mai este posibilă relectura unui scriitor supracanonic ca Ion Luca Caragiale. Acceptând că receptarea operei este produsul unor permanente negocieri și mutații critice, ne propunem să demonstrăm că ficțiunea ne poate oferi o altă imagine a lui Caragiale, devenind un instrument hermeneutic util pentru a înțelege mai bine personalitatea ca scriitor. Devenit el însuși personaj, Caragiale ni se înfățișează într-o altă lumină. Avem un alt Caragiale, care îl completează, convingător, pe cel care îl cunoșteam din opera sa și din ceea ce au scris criticii și istoricii literari.

The starting point of the present paper is the question if reinterpreting a supra-canonic writer such as Ion Luca Caragiale is still possible. Accepting that the reception of a work is the result of continuous negotiations and critical changes, we aim at proving that fiction can offer us another perspective on Caragiale, thus becoming a useful hermeneutical instrument for better understanding the personality of an author. Turned into a character, Caragiale looks different. In fact, he is another Caragiale, which fills the gaps left by the literary historians and critics.