Arta cinematografică, ca și orice gen de artă, fiind un complex fenomen sociocultural, conține multitudini de ispite, provocări și aspecte proiectate atât pe orizontală, cât și pe verticală. Toate acestea se referă și la filmul de animație – un gen deosebit în constelația celorlalte genuri de artă cinematografică prin faptul că factorul decisiv între componentele acestui discurs cinematografic revine artelor plastice. Astfel, apariția acestui gen ține de arta plasticienilor. De aceea, și la baza filmului nostru de animație se află un pictor – Anton Mater, care, după o experiență în calitate de scenograf la mai multe spectacole și filme, propune scenariul Capra cu trei iezi pentru un film de animație după povestea lui Ion Creangă. Tot în acest domeniu vine să-și încerce măiestria și plasticianul Constantin Bălan, căruia i se propune să se lanseze cu un film după scenariul lui Elbert Tuganov, regizor estonian. Un nume care a bulversat direcția tradițională a filmului de animație și a valorificat nu doar o altă modalitate de producere a filmelor (cea fără de cameră), ci și un demers ideatic, plasat în problemele mari ale contemporaneității, este Natalia Bodiul prin cunoscuta sa trilogie Melodia, Scara și Elegia. Regizoarea a reușit foarte repede să intrige colegii și să-i provoace la noi căutări, modalități de expresie cinematografică. Este vorba despre tandemul Alexandr Gladâșev – Nadejda Aslanova, care și-au propus să creeze filme numai în tehnica desenului direct pe peliculă, precum Bătrânul și motanul (1977). Spre regret, peliculele cu caracter abstract n-au fost acceptate de consiliul artistic al studioului. La fel, trebuie de amintit că în 1975 Comitetul de Stat pentru Cinematografie al URSS ia decizia de a forma la studioul „Moldova-film” secția de filme de animație, moment ce indică atenția sporită din partea criticii unionale și organizarea unui colectiv stabil, activitatea căruia necesita dotare cu tehnică și materiale speciale. În anii ʼ90 se ia decizia de restructurare a studioului „Moldova-film” în mai multe asociații de producere și creație. Astfel, se fondează asociația „Anima-film” sub egida departamentului de stat pentru cinematografie. Această subdivizionare era la modă în timpurile restructurării în tot spațiul ex-sovietic. Și se făcea cu scopul de a spori numărul de filme și responsabilitatea pentru nivelul artistic al producției cinematografice pe genuri aparte.