De-a lungul timpului rolul cărții poștale ilustrate a devenit incontestabil, or, pe lângă rolul de efect poștal/corespondență, cartea poștală reprezintă un izvor documentar, fi ind martoră al unei epoci, al unor evenimente, mentalități. În procesul de cercetare și valorifi care a colecției de carte poștală, descoperim noi valențe, una din ele fi ind și cea de sursă publicitară, acesta constituind și obiectul comunicării. Astfel cartea poștală publicitară, prezentată într-un stil specifi c epocii, prezintă interes prin formă și stil, unde refl ectă schimbările în domeniul industriei dar și al societății. Spre deosebire de marca poștală și plicul poștal, cartea poștală ocupă un loc „mai confortabil” în calitate de „purtător de publicitate”, unde include atât informația pentru destinatar cât și mesajul publicitar. Primele cărți poștale publicitare au apărut în Europa la sfârșitul anilor ’70, sec. XIX, primii utilizatori fi ind proprietarii de hoteluri și restaurante. La sfârșitul sec. al XIX-lea cărțile poștale cu suport publicitar promovau un șir de mărfuri din industria ușoară. În România, cărți poștale publicitare au fost atestate în anul 1883 la Sibiu, iar în anul 1892-1894 în Vechiul Regat. În Rusia, inclusiv în Basarabia, anexată la 1812 de Imperiul Rus, primele cărți poștale cu suport publicitar au apărut în anul 1896. Tipografi c acestea erau structurate în trei categorii: cartea poștală cu imagini asemenea celor din ziare, cartea poștală „ca în reviste” (desenul sau fotografi a erau însoțite cu text) și cărțile poștale cu vederi ale anumitor edifi cii, însoțite de textul explicativ. Primele două categorii, de obicei, erau răspândite de proprietar, iar cea de-a treia categorie erau comercializate de vânzătorii de suveniruri. După scopul pentru care sunt realizate, cărțile poștale ilustrate au și rolul de popularizare iconografi că, manifestată prin publicitatea mica și publicitatea mare. Cărțile poștale cu publicitate mică sunt acele ilustrate, unde subiectul imaginii nu are legătură cu textul publicitar amplasat, de obicei, pe fața verso (acte de binefacere, colectarea mijloacelor bănești în timpul confl agrațiilor militare etc.). În această categorie se includ și cărțile poștale, care au indicat autorul imaginii, editura, editorul – aceștia fi ind promovați prin intermediul ilustratelor. De exemplu, neobositul editor de carte poștală basarabeană de la sfârșitul sec. al XIX-lea - începutul sec. XX Alexander Wolkenberg, indica pe ambele fețe editorul și locul unde a fost editată cartea poștală. Cărțile poștale cu publicitate mare sunt acelea, care însăși imaginea servește drept reclamă unde nu întotdeauna este însoțită de text. Aici se înscriu ilustratele cu imaginea locurilor de agrement, locuri de popas, case de comerț, edifi cii emblematice etc. Un loc aparte îl ocupă cărțile poștale cu publicitate turistică, acestea fi ind cele mai populare și, de obicei, cele mai numeroase în colecțiile de patrimoniu și cele private.