Una dintre cele mai grave forme de încălcare a drepturilor omului, care se face tot mai simţită în lumea contemporană, este traficul de fiinţe umane şi anume femei şi copii. Republica Moldova nu face excepţii la acest capitol, şi este una din ţările „lider” la astfel de indicatori cum ar fi sărăcia şi traficul de fiinţe umane. Traficul de persoane, în special al femeilor, cu diferite scopuri de exploatare este un fenomen infracţional internaţional de activitate criminală organizată, cu consecinţe grave asupra siguranţei sănătăţii şi drepturilor fundamentale ale victimelor. Traficul de persoane „femei” reprezintă o activitate cu „profituri mari şi riscuri mici”, care se soldează cu urmări dezastruoase, adesea fatale pentru viaţa victimelor. În acest context se poate afirma că această infracţiune reprezintă sclavia sexuală din zilele noastre. Traficul de fiinţe umane în general a ajuns a fi un fenomen catastrofal de răspândit în ultimul deceniu, şi caracteristic mai pentru toate ţările din spaţiul ex - sovietic. Este un fenomen destul de complex, asociat şi altor fenomene şi influenţat de factori diverşi. Consecinţele social – economice şi morale pe care le comportă pentru o comunitate sunt dintre cele mai nefaste. Gravitatea acestei probleme a fost recunoscută în ultimii ani atât de societatea civilă, cât şi de puterea politică, iar actuala guvernare şi-a asumat anumite obligaţiuni privind prevenirea şi combaterea fenomenului traficul de fiinţe umane „femei”. Republica Moldova a ratificat mai multe documente internaţionale privind combaterea acestui fenomen de traficare, participă activ la întrunirile internaţionale şi regionale de combatere a traficului de femei şi copii, pentru dialog şi modificări pozitive.[1] Traficul de femei este de fapt o parte componentă a fenomenului general, traficul de fiinţe umane. Traficarea femeilor are şi o varietate mai mare de scopuri. De regulă acestea pot fi: căsătorie forţată; munca forţată; servitute; folosirea forţată în calitate de casnică; munca forţată în sectorul agricol sau industrial; exploatarea în industria sexului; pornografie; mame - surogat. De fapt, identificarea, reducerea fenomenului traficului de fiinţe umane la cel de trafic de femei s-a produs, se face, chiar în textul Convenţiei ONU pentru reprimarea traficului de fiinţe umane şi exploatării prostituţiei semenilor adoptată încă în 1949, Convenţie ratificată şi de Republica Moldova.[2] Un argument principal faţă de problema prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane este crearea Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane. Scopul acestui comitet este de a coordona activităţile de colaborare dintre autorităţile publice cu atribuţii de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane inclusiv femei, copii, organizaţiile neguvernamentale, combaterea traficului de fiinţe umane adoptat prin Hotărârea Guvernului Nr.1219 din 09.11.2009. Vorbind despre cauzele răspândirii traficului de femei vom menţiona mai întâi de toate că aceasta este un fenomen social şi, fireşte, generat deci de unele condiţii sociale concrete. Aş putea menţiona factorii sau cauzele negative ale răspândirii traficului de femei cum ar fi cei externi – internaţionalizarea economiei subterane, transferul de practici criminale, apariţia de noi grupări criminale la nivel naţional şi internaţional; factori interni de esenţă locală – cum ar fi liberalizarea preţurilor şi descentralizarea sistemului economic au creat o bifurcare enormă între păturile de populaţie înavuţită şi cele mai sărace, pătura medie, înstărită. În acest context sărăcia apare tot mai pregnant sub chipul femeii. Astăzi femeia are tot mai puţine şanse de a se angaja într-un serviciu garantat şi cu un salariu asigurat. Feminizarea sărăciei, şomajul, nivelul redus de trai au silit femeile să pornească într-un număr tot mai mare în căutare de lucru peste hotare, acceptând cele mai împovărătoare munci, fără a ţine cont de eventualele consecinţe. Deci principala cauză a plecării femeilor peste hotare este căutarea unei munci plătite pentru asigurarea familiei (copiilor) şi un trai decent.[3] Potrivit mai multor studii economice şi sociologice, Republica Moldova se situează la cei mai importanţi indici economici care caracterizează nivelul de trai al populaţiei, pe ultimele locuri în clasamentele ce vizează ţările ex - sovietice şi cele care se referă la statele din lumea întreagă. În schimb, se numără printre „liderii” la asemenea indicatori cum ar fi traficul de femei aceasta din urmă cunoscând o înflorire neaşteptată de furtunoasă în ultimii ani. Conform datelor internaţionale pentru migraţie (OIM) din numărul total de victime ale traficului readuse de OIM din Cosovo, 52% sunt femei din Moldova; 60% readuse din Macedonia, de asemenea sunt fete tinere din Moldova. Traficul de femei şi fete pentru prostituţie au luat proporţii îngrijorătoare, devenind unul dintre cele mai alarmante fenomene care sau răspândit cuprinzând Europa, Asia etc. Foarte multe femei devin victime ale unei întinse reţele de trafic. După ce li se promit câştiguri mari la ieşirea din ţara lor li se reţin documentele, apoi ele sunt vândute şi forţate să practice prostituţia în casele de toleranţă din Turcia, Grecia, Albania, Israiel, Italia, Germania. Majoritatea femeilor traficate din Moldova se pomenesc în ţări în care organele de drept sunt inactive, iar situaţia politică instabilă. Traficanţii prosperă acolo unde autorităţile locale sunt indiferente sau nu au mijloace sau voinţă politică pentru a pune capăt acestor activităţi criminale. Ţările de destinaţie sunt în special ţările balcanice. Femeile de asemenea ajung în Occident, Rusia, Emiratele Arabe Unite, etc. În Balcani consumatorii serviciilor sexuale sunt localnicii, dar deseori şi militarii din trupele internaţionale de menţinere a păcii, staţionate în aceste zone. În alte ţări, victimele sunt vândute în reţelele sclaviei sexuale şi sunt utilizate la munca forţată. Traficanţii sunt foarte bine organizaţi în structurile criminale având un caracter transnaţional. Ei racolează femei prin intermediul anunţurilor în ziare care oferă locuri de muncă bine plătite în străinătate, dar şi prin o reţea largă de recrutori locali care umblă de la om la om cu minciuni şi înşelăciuni despre viaţa frumoasă în străinătate. Soluţionarea problemei de lichidare a practicii criminale de comercializare a femeilor şi de batjocurile lor în familie necesită o pregătire specială a funcţionarilor organelor de drept care au în competenţă problemele privind violenţa în familie şi ale traficului de femei.[4] Categoriile de femei – victime ale traficului sunt femeile tinere şi fetele care vor să se angajeze în străinătate, femei căsătorite şi deznădăjduite din cauza sărăciei, şomajului, neputinţei soţului de a îmbunătăţi situaţia materială, înfometării copiilor, cheltuielilor pentru învăţământ ori tratament medical. În prezent, când sporesc sursele informaţionale, atitudinea populaţiei şi a organelor publice faţă de fenomenul traficului de femei începe a se schimba. Organele de drept şi ONG – urile au început deja companiile informaţionale. Ţinând cont de situaţia creată în ţară, ONG – urile sunt obligate să contribuie la prevenirea traficului de femei, la prostituţia, şi la drepturile femeilor. Reuşita acestui proces depinde de elaborarea şi implementarea strategiilor de activitate a ONG – urilor. Colaborarea ONG – urilor cu organele de stat cere o comunicare şi informare între societatea civilă şi factorii de decizii la diferite niveluri: naţional, local şi personal. Pe parcursul ultimilor ani, problema traficului a devenit o problemă naţională. Traficul în cauză afectează toată societatea, demonstrează nerespectarea drepturilor fundamentale, violenţa contra omului reprezentând o modalitate sex – businessului şi a sclaviei. Abia nu de mult femeile au început să conştientizeze acest fenomen ca pe o formă a violenţei datorită informaţiei acumulate de la victimele traficului respectiv, şi de la organele publice naţionale şi internaţionale, apelului ţărilor străine către Autorităţile Moldovei, intervenţiei Interpolului. Este regretabil, desigur, să constatăm că Republica Moldova este o ţară de origine a traficului de femei. Cauzele principale care contribuie la traficul de fiinţe umane şi anume femei sunt: – nivelul de trai ne satisfăcător; – factorii educaţionali; – şomajul.[5] Reieşind din cele menţionate, dispunem de următoarele date în privinţa victimelor traficului. Majoritatea victimelor traficului de fiinţe umane sunt femei şi fete tinere; majoritatea tinerilor au vârsta între 15/30 ani (70/80%); multe dintre ele provin din localităţi rurale 50%, multe dintre ele sunt şomere, nivelul de educaţie, nu dispun de studii, provin din familii în care au suferit diverse forme de abuz, au o mare dorinţă de independenţă materială. Pentru o activitate de prevenire mai eficace, este necesar să menţionăm că toate statele trebuie să adopte şi să implementeze, să revadă şi să analizeze periodic legislaţia pentru a asigura conformitatea ei cu standardele internaţionale ale drepturilor omului şi eficacitatea ei în combaterea traficului şi în apărarea tuturor drepturilor persoanelor traficate. Orice activitate de prevenire a traficului de femei în principiu se poate axa pe câteva puncte de reper care servesc de fapt drept obiective generale comune ale unui curs educativ–informativ. Pentru prevenirea eficientă a traficului de fiinţe umane este necesar de desfăşurat următoarele activităţi generale, speciale, şi anume:[6] – organizarea de campanii de informare care să includă perspectiva egalităţii sexelor pentru sensibilizarea populaţiei asupra situaţiilor riscante care pot conduce la traficul de persoane, femei precum şi asupra efectelor negative ale traficului, şi în special pentru a lupta împotriva ideii obţinerii câştigurilor uşoare prin prostituţie; aceste campanii ar trebui să se adreseze tuturor părţilor implicate, în special femeilor candidate la migraţie şi femeilor refugiate; – organizarea de campanii de informare destinate discreditării turismului sexual şi descurajării participanţilor potenţiali la astfel de activităţi; – punerea la dispoziţia reprezentanţilor corpului diplomatic, autorităţilor publice, media, ONG–urilor şi a organizaţiilor publice şi private care activează în ţările de origine ale potenţialelor victime ale traficului de femei a unor informaţii adecvate (documentaţie, video, broşuri) despre traficul de femei şi exploatarea sexuală ale cărora victimele sunt femeile, copii şi tinerii adulţi; – asigurarea în toate ţările a unei difuzări foarte largi a informaţiilor sanitare privind riscurile exploatării sexuale; – introducerea sau ameliorarea în şcoli a programelor de educaţie sexuală, acordându-se importanţă deosebită egalităţii între femei şi bărbaţi precum şi respectării drepturilor omului şi demnităţii fiinţei umane; – oferirea unei educaţii fetelor care să evite steriotipurile sexuale şi asigurarea ca toţi profesorii şi alţi educatori să fie astfel formaţi încât să integreze în educaţia pe care o conferă dimensiunea egalităţii între sexe; – introducerea sau dezvoltarea unor programe de instruire a personalului din cadrul poliţiei pentru a permite acestuia să câştige competenţe specializate în acest domeniu; – stabilirea unor programe specifice de instruire şi schimb de experienţă pentru a se îmbunătăţi cooperarea între poliţie şi ONG–urile specializate în protejarea victimelor; – asigurarea în cadrul politicilor economice, sociale etc. a ameliorării condiţiilor femeilor şi a prevenirii traficului de persoane sau a turismului sexual. Un alt aspect al prevenirii traficului de femei revine profilaxiei individuale prin studierea personalităţii. Profilaxia individuală înfăptuită în scopul prevenirii traficului de femei presupune înfăptuirea unui complex de activităţi publice şi secrete îndreptate spre identificarea persoanelor predispuse de a comite infracţiuni, îndeplinirea măsurilor profilactice cu caracter individual cu scopul de a nu comite infracţiuni de către persoane. Lucrul individual profilactic se desfăşoară de organele de poliţie în strânsă colaborare organele ocrotirii sănătăţii, instituţiile de învăţământ, colectivele de muncă, organizaţiile obşteşti. Elementele principale ale profilaxiei individuale sunt: – identificarea persoanelor care sunt predispuse să comită infracţiuni, şi anume a traficului de femei; – identificarea persoanelor care sunt potenţiale victime ale traficului de fiinţe umane (femei, copii); – luarea la evidenţă profilactică şi operativă a persoanelor predispuse să comită infracţiuni de trafic de fiinţe umane; – aplicarea măsurilor de ordin educativ, medical, juridic şi operativ. Lucrul individual profilactic se efectuează diferenţiat în funcţie de caracteristicile fiecărei persoane condiţiile în care se află, luând în considerare: – calităţile pozitive şi negative ale persoanei (interesele, dezvoltarea intelectuală, studiile, specialitatea); – starea familială şi condiţiile de trai; – procesul apariţiei şi dezvoltării comportamentului antisocial; Măsurile profilactice individuale se desfăşoară conform unui plan eficient cu folosirea tuturor forţelor şi mijloacelor pentru a întreprinde acţiuni de prevenire şi formare a unor intenţii criminale la persoana care este supusă profilaxiei.[7] În cadrul profilaxiei individuale funcţionarii de poliţie întreprind următoarele activităţi cu caracter individual profilactic: – supravegherea comportamentului şi a modului de viaţă în familie, la locul de trai şi de muncă; – acordarea unui ajutor necesar, prin influenţa de ordin educativ, prin realizarea convorbirilor, formarea încrederii că delictele antisociale şi purtarea incorectă se condamnă de societate şi persoanele vor fi pedepsite conform legii; – implicarea în acest proces a funcţionarilor diferitor servicii ale organelor afacerilor interne; – stabilirea rudelor şi cunoştinţelor care ar putea să influenţeze pozitiv asupra persoanelor supuse profilaxiei şi antrenarea lor în asemenea convorbiri; – folosirea confidenţilor şi persoanelor de încredere în combaterea fenomenului de trafic care cunosc persoanele supuse profilacticii pentru verificarea modului de viaţă, comportării la locul de trai şi serviciu, precum şi pentru identificarea persoanelor care influenţează negativ asupra lor; – efectuarea măsurilor de caracter profilactic operativ în privinţa persoanelor din cercul apropiat care instigă la comiterea acţiunilor ilicite, cu urmarea influenţei negative din partea acestor persoane. Măsurile de convingere şi educaţie se vor îmbina cu măsurile de ordin medical, juridic şi social aplicate în strânsă conformitate cu legislaţia în vigoare. Influenţa educaţională se realizează prin întreţinerea convorbirilor, discutarea comportamentului în colectivul de muncă sau instituţia de învăţământ unde îşi face studiile, la adunarea cetăţenilor, la şedinţa consiliului profilactic al postului de poliţie. Toate schimbările care sau produs şi influenţează deja asupra mecanismului traficului în statul nostru. Potrivit statisticilor Centrului pentru Combaterea Traficului de Persoane şi ale organizaţiilor ne guvernamentale în domeniu în ultimii ani au survenit schimbări importante în ceea ce priveşte ţările de destinaţie ale victimelor traficului din R. Moldova. În acest sens tot mai multe victime din ţară au început să fie traficate în alte state decât cele din cadrul „Uniunii Europene” deoarece este mai facilă trecerea frontierelor, iar costurile transportării victimelor sunt mai reduse. În ceea ce priveşte elaborarea şi implementarea politicilor orientate spre creşterea economică autorităţile publice au elaborat o serie de programe şi strategii, printre cele mai recente urmărindu-se: Strategia de creştere economică şi reducerea sărăciei, Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008/2011 şi aprobarea Planului specific adiţional la Planul naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pe anii 2010/2011, aprobat prin Hotărârea Guvernului R.M. Nr. 1170 din 21.12.2010, care prevede implicarea Ministerului Afacerilor Interne şi a altor ministere în combaterea traficului de fiinţe umane.[8] Traficul de fiinţe umane este la ora actuală o problemă conştientizată de opinia publică. Problema constă însă în faptul că populaţia percepe superficial acest fenomen. În acest sens este necesar a continua activitatea de informare, dar cu schimbarea strategiilor de prezentare a mesajelor oferite populaţiei. În concluzie, Ministerul Afacerilor Interne, prin structura specializată în domeniul traficului de fiinţe umane (femei, copii) trebuie să întreprindă acţiuni publice şi secrete pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen. Existenţa unei cooperări cât mai strânse între instituţiile de drept, instituţiile sociale, autorităţi publice la nivel central şi local şi societatea civilă. Este necesară acordarea unui suport informaţional, juridic potenţialilor victime şi victimelor traficului de femei care fac parte din grupul de risc. Protejarea socială şi juridică a victimelor traficului din partea organelor abilitate cu acest drept. Crearea unei baze de date funcţionale la nivel central pentru concentrarea tuturor informaţiilor parvenite de la organele de drept inclusiv cele care exercită activitatea operativă de investigaţii cu privire la cazurile de trafic de fiinţe umane.