În Transilvania, în secolele XVI-XVII, ca şi pretutindeni în Europa, s-a desfăşurat o vânătoare de vrăjitoare cu numeroase victime. Procesele de vrăjitorie din Transilvania s-au deosebit radical de cele din Europa Occidentală, fiind judecate de autorităţile civile din oraşe, cetăţi şi comitate. Printre victimele vânătoarei de vrăjitoare din Transilvania au fost mai ales vraci de toate etniile, astfel au ajuns în faţa judecătorilor şi numeroşi români. Cercetarea urmăreşte imaginea, destinul românilor implicaţi în procesele de vrăjitorie. Printre ei erau acuzaţi, acuzatori şi martori – fiecare cu istoria sa. Actele proceselor de vrăjitorie sunt o sursă deosebit de bogată în informaţii despre viaţa, suferinţele şi frământările oamenilor din Evul Mediu Târziu. Practicile magice ale românilor din Transilvania se înscriu în mentalitatea din zonă şi se aseamănă cu cele din Ţara Românească şi Moldova, după cum arată documentele din epocă.