În Evul Mediu, regiunea Nistrului de Jos a fost una din cele mai bine aşezate (din punct de vedere economic, cultural şi politic) zone a Ţării Moldovei. Un exemplu relevant în acest sens îl constituie existenţa mănăstirii Leuntea (atestată în sec. XV), una dintre cele mai vechi locaşuri sfinte din spaţiul pruto-nistrean a Moldovei medievale. În comunicare evidenţiem, în măsura în care ne permit sursele de arhivă disponibile, aspectele referitoare la evoluţia stăpânirii moşiei Leuntea, ţinutul Bender. Între acestea, menţionăm litigiul lui Ilie Catargi pentru moşia Leuntea; trecerea acesteia în stăpânirea generalului E. Ponset etc. Totodată, sunt examinate şi aspectele istorico-genealogice privitoare la stăpânii moşiei Leuntea. Sunt aduse informaţii inedite referitoare la procesul aşezării satelor Leuntea şi Grădinţia, existente în cuprinsul moşiei respective.