În perioade de criză, cum ar fi pandemia provocată de Coronavirus, sunt necesare măsuri drastice și decisive pentru salvarea oamenilor din toată lumea. Libertatea de circulație reprezintă unul dintre cele mai vechi drepturi de care beneficiază omul. Însă, pandemia a generat limitări serioase a acestui drept, implicit impunerea obligației de a nu circula. Inițial limitările au fost la nivel de recomandare iar ulterior, au devenit măsuri obligatorii impuse prin forța coercitivă a legii. În această situație, exista o nevoie crescută a guvernelor de a monitoriza și controla circulația publicului, ceea ce conduce la limitarea libertății individuale. Totuși, putem observa că toate statele au luat măsuri de limitare a circulației, însă nu putem constata cu certitudine eficiența acestora. Unele și aceleași măsuri adoptate în vederea limitării circulației nu pot da aceleași rezultate pentru toate statele.

In times of crisis, such as the pandemic caused by the Coronavirus, drastic and decisive measures are needed to save people from all over the world. Freedom of movement is one of the oldest human rights benefits. However, the pandemic has generated serious limitations of this right, implicitly imposing the obligation not to circulation. Initially, the limitations were at the level of recommendation and later, they became mandatory measures imposed by the coercive force of the law. In this situation, there is an increased need for governments to monitor and control the movement of the public, which leads to the restriction of individual freedom. However, we can see that all states have taken measures to restrict traffic, but we cannot ascertain with certainty their effectiveness. Some and the same measures taken to restrict traffic cannot give the same results for all states.