Valorificarea deșeurilor din vinificație
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
341 24
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-14 19:52
SM ISO690:2012
ŢISLINSCAIA, Natalia. Valorificarea deșeurilor din vinificație. In: The closing conference of the Intelligent valorisation of agro-food industrial wastes project, 2SOFT/1.2/83, 24 februarie 2022, Chişinău. Chişinău: 2022, p. 37. ISBN 978-9975-3464-6-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
The closing conference of the Intelligent valorisation of agro-food industrial wastes project, 2SOFT/1.2/83 2022
Conferința "Intelligent Valorisation of Agro-Food Industrial Wastes"
Chişinău, Moldova, 24 februarie 2022

Valorificarea deșeurilor din vinificație


Pag. 37-37

Ţislinscaia Natalia
 
Universitatea Tehnică a Moldovei
 
 
Disponibil în IBN: 9 martie 2022


Rezumat

În lucrare au fost analizate probleme ce țin de valorificarea deșeurilor din vinificație. În afara produselor de bază, must si vin, de la prelucrarea strugurilor si condiționarea vinurilor rezultă și însemnate cantități de alte produse, grupate sub numele generic de produse secundare sau subproduse. Prin subprodus se înțelege ceea ce se obține dintr-un material in cursul prelucrării și care nu mai poate fi utilizat în acel proces de prelucrare. În vinificație ponderea produselor secundare depășește 18-20 % din cantitatea strugurilor prelucrați. Produsele secundare de bază în vinificație sunt: tescovina, care rezultă de la presarea strugurilor în cazul preparării vinurilor albe și roze, a produselor fără alcool și de la presarea boștinei fermentate, în cazul preparării vinurilor roșii; sediment de limpezire; sediment de drojdii. Au fost cercetate circa 50 de probe din diferite regiuni ale Republicii Moldova. Procedeele moderne de prelucrare a tescovinei prevăd următoarele operații: separarea tescovinei și semințelor, uscarea tescovinei, uscarea semințelor, separarea semințelor și pielițelor, uscarea drojdiilor de vin: uscarea este procesul în care se elimină cea mai mare parte a apei conținute în produs, creând astfel condiții adverse pentru viața microorganismelor și o reducere semnificativă a cheltuielilor de transport și depozitare. Cerințele minime ale instalațiilor pentru uscare (deshidratare) prevăd respectarea și dirijarea factorilor, care influențează procesul de deshidratare. Factorii depind de regimul procesului și de temperatura optimă a aerului. Durata procesului de uscare este determinată de capacitatea termică a uscătorului/instalației și temperatura maximă admisibilă pentru fiecare tip de produs supus uscării. Temperatura se stabilește la începutul ciclului și se precizează în procesul de producere în funcție de tipul deșeurilor. Factorul important pentru păstrarea produsului uscat este umiditatea de echilibru. Instalația pentru uscare (deshidratare), reprezintă cel mai important pilon în realizarea corectă și eficientă a procesului tehnologic. Instalațiile de uscare pentru materia primă prelucrată zilnic pot fi de capacități mici și industriale. Se recomandă, ca instalația să dețină un sistem de automatizare cu următoarele elemente principale: date de intrare, prelucrarea datelor pentru controlul procesului de uscare și elemente de execuție. Conform rezultatelor cercetării cineticii procesului de uscare sunt stabilite regimurile optimale pentru fiecare grup de deșeuri din vinificație.

Cuvinte-cheie
deșeuri din vinificație, uscare, separare, temperatura agentului de uscare, viteza aerului, tehnologie