Având în vedere importanţă care se acordă la nivel global dezvoltării durabile, în anul 2000 la Frieberg (Suedia) a fost adoptată Declaraţia privind promovarea știinţei sustenabile, conform căreia au fost generate: creşterea substanţială a responsabilităţii guvernelor, conştientizarea mai puternică a cetăţenilor, dezvoltarea cercetărilor interdisciplinare pe termen lung, implicarea oamenilor de ştiinţă, a practicienilor în stabilirea priorităţilor, crearea de cunoştinţe ştiinţifice noi, evaluarea consecinţelor posibile şi testarea acestora în practică. Un rol semnificativ în dezvoltarea domeniului de educaţie fizică şi sport îl are cercetarea ştiinţifică, iar realizarea acesteia are ca efect desfăşurarea unei activităţi creative. Astfel, este necesar ca iniţierea studenţilor în activitatea ştiinţifică să devină o activitate obligatorie, întrucât ea poate genera idei noi, constructive, progres, competitivitate şi dezvoltare sustenabilă. Cercetarea ştiinţifică alimentează învăţământul, iar învăţământul face ca ştiinţa să treacă de la o generaţie la alta şi să se fortifice. Aceasta este benefică pentru societate prin dezvoltarea fondului de know-how (cunoştinţe). Problema principală a cercetării ştiinţifice este cea de eficienţă. Obţinerea performanţelor sportive într-un timp redus, cu eficienţă crescută şi cu riscuri biologice minime, a condus la o dezvoltare semnificativă a cercetărilor ştiinţifice specifice domeniului sportului, dar şi la o receptivitate sporită privind transferurile de cunoştinţe şi de aplicaţii din alte domenii.