În prezent deciziile privind gestionarea patrimoniului sunt bazate pe analize profunde a informaţiei financiare, care de obicei este prezentată sub formă de rapoarte financiare. Potenţialii investitori, analizând situaţiile financiare, acordă o deosebită atenţie alegerii metodelor de evaluare a activelor şi pasivelor. Pentru utilizatorii externi este interesant şi necesar să vadă situaţia financiară curentă şi rezultatele activităţii economice. Acest interes poate deveni observabil, reflectând pasivele şi activele în rapoarte financiare la valoarea justă. Aplicarea metodelor de evaluare pentru estimarea valorii juste a activelor şi pasivelor este una dintre cerinţele esenţiale ale IFRS. Astfel, raportarea după principiul valoare justă devine tot mai solicitată. Sensul termenului valoare justă în contextul evaluării elementelor bilanţiere (activelor şi datorii), poate fi întâlnite în IFRS 2,16,17,18, şi 38. Termenul de „valoare justă” este traducerea expresiei anglo-saxone „fair value”, care, din punct de vedere literar, corespunde mai degrabă „valorii sincere” sau „valorii loiale”. Însăşi definiţia valorii juste precum şi modul evaluării bunurilor la valoarea justă sunt prezentate în IFRS 13 şi IVS 300. Noţiunea de valoare justă este foarte aproape de conceptul „valoare de piaţă”. Astfel în IAS 16 se declară că valoarea justă a terenurilor, clădirilor şi echipamentelor - este, de obicei, valoarea lor de piaţă”. Ca regulă, ea este determinată de evaluatori profesionişti. Un aspect important al conceptului valorii juste îl constituie principiul ierarhiei datelor de intrare. Potrivit acestui principiu, întreprinderea trebuie să folosească metodele de evaluare care la maxim vor utilizate date observabile şi la minim date neobservabile. Cu scopul de a reglementa această normă este introdusă o ierarhie a surselor de informaţii, care formează prioritatea datelor de intrare necesare pentru a determina valoarea justă. Potrivit IFRS 13 sunt stabilite trei nivele privind date iniţiale, care pot fi utilizate în estimarea valorii juste: date de intrare de nivel 1, nivel 2 şi nivel 3. Ierarhia valorii juste dă cea mai mare prioritate cotaţiilor de preţuri(neajustate) de pe pieţele active pentru active identice (datele de intrare de nivel 1) şi o prioritate mai mică – datelor de intrare neobservabile (date de nivel 3). Disponibilitatea datelor de intrare şi subiectivitatea lor relativă pot influenta selectarea abordări de evaluare, deşi în ierarhia valorii juste prioritate se acordă datelor selectate pentru metodele de evaluare, şi nu metodelor de evaluare utilizate pentru a estima valoarea justă. Dacă, datele de intrare observabile trebuie ajustate folosind date de intrare neobservabile, iar această corecţie duce la obţinerea unei estimări mai mici sau mai mari a valorii juste, atunci valoarea obţinută ca urmare a acestei estimări se va referi la nivelului trei în ierarhia valorii juste. De fapt, în condiţiile economice actuale multe pieţe funcţionează defectuos, se observă un surplus de ofertă, o criza a supra producerii, companiile se confruntă cu problema stocurilor. Ca urmare creşte numărul tranzacţiilor de vânare forţată. Aceste condiţii exclud posibilitatea companiilor de a utiliza date de intrare de nivel 1, şi deci complică procesul de estimare a valorii obiectelor reflectate în balanţa contabilă. Şi totuşi, după cum am menţionat anterior chiar şi pentru cazurile când pe piaţă nu se găsesc date corespunzătoare sau acestea trebui considerabil corectate, atunci valoarea justă va fi estimată bazându-se în primul rând pe ipotezele conducerii întreprinderii referitor la fluxurile de venituri viitoare şi riscurile asociate acestora. Şi în cele din urmă dacă abordarea prin venituri nu este aplicabilă, atunci în calitate de valoare justă va fi considerată valoare de reconstituire (înlocuire). Valoarea justă este criticată pentru posibilitatea de manipulare, dificultăţi de evaluare pe pieţe atipice (slab dezvoltate), incertitudine, resurse financiare considerabile necesare pentru estimarea ei şi după unele opinii este considerată ca fiind un factor al crizei economice. Cu toate neajunsurile sale valoarea justă, în prezent, nu poate fi înlocuită cu o altă valoare. Chiar şi atunci când pieţele devin în general ilichide şi iraţionale, prin simplul fapt că valoarea justă are capacitatea de a reflecta adevăratul risc asociat, devine relevantă. Cu toţii însă recunosc că este necesară dezvoltarea cadrul metodologic privind estimarea valorii juste, deoarece în practică sunt întimpinate multe neclarităţi (dificultăţi).