Scopul cercetării a constat în relevarea impactului gestionării eficiente a resurselor funciare asupra calității realizării funcției sociale a spațiului rural. Pentru realizarea scopului propus, au fost înaintate următoarele obiective: identificarea corelației dintre nivelul de gestionare a resurselor funciare și dezvoltarea socială a mediului rural; analiza stării actuale a cadrului social în mediul rural; elaborarea concluziilor finale cu privire la direcțiile posibile de acțiune în vederea remedierii situației. Metodele de bază de cercetare utilizate au inclus: sinteza abordărilor conceptuale ale spațiului rural și funcțiunilor sale; analiza evoluției indicatorilor dezvoltării sociale a mediului rural; deducerea impactului gestionării eficiente a resurselor funciare pentru a asigura premisele unei dezvoltări sociale durabile a mediului rural. Semnificația deosebită a pământului pentru dezvoltarea durabilă a mediului rural rezidă din valoarea sa economică și socială. Dacă valoarea economică se argumentează prin rolul acestuia în obţinerea producţiei agricole vegetale şi animaliere, valoarea socială se manifestă prin contribuția resurselor funciare în îmbunătățirea cadrului social. Astfel deducem asupra impactului indirect, dar semnificativ, al calității gestionării resurselor funciare asupra nivelului exercitării dimensiunii sociale a spațiului rural. Calitatea gestionării resurselor funciare, la rândul său, poate fi estimată prin intermediul obținerii producției vegetale la 1 ha teren agricol. Conform datelor statistice, randamentul unui ha de teren agricol în anul 2017 în Republica Moldova a depășit nivelul anului 2007 de 2,9 ori. Această dinamică nu este însă suficient de relevantă pentru a fi estimată ca o performanță semnificativă din două motive: 1. Datele statistice relevă producția vegetală la prețuri curente, fapt ce nu permite de a evalua dinamica producției vegetale în expresie naturală; 2. În pofida statisticilor optimiste cu privire la evoluția producției agricole, atât bunăstarea oamenilor din mediul rural, cât și spectrul de servicii sociale de care pot beneficia rămâne la un nivel nesatisfăcător. În vederea argumentării ultimului raționament, vom face referire la următoarele date: - salariul mediu lunar în agricultură (ramura de bază în care este încadrată cea mai mare parte a populației din mediul rural) în anul 2017 a fost de 3798 lei, fiind cu 33,3% mai redus decât salariul mediu pe economie și deținând, de fapt, ultima poziție în ierarhia salarizării în Republica Moldova; - prin examinarea condițiilor de trai a populației constatăm că în anul 2016 doar 45,1% din populația rurală beneficiau de apeduct, 38,1% - de gaze din rețea, 14% - de grup sanitar în interiorul locuinței, 32,6% - de baie sau duș. Din cele expuse, conchidem următoarele: - în tendința de a asigura o dezvoltare durabilă a mediului rural, este important să se valorifice optim toate resursele disponibile, cele funciare având o semnificație majoră și reprezentând un factor indispensabil al producției agricole; - la etapa actuală se constată deficiențe majore în exercitarea dimensiunii sociale a resurselor funciare în mediul rural; - prin mobilizarea eforturilor în vederea unei gestionări mai eficiente a resurselor funciare (inclusiv prin intervenții statale) s-ar putea asigura premisele necesare pentru crearea unui cadru social mai favorabil pentru populația din mediul rural.