Analiza noastră se axează pe piesele din lut, descoperite în spațiul pruto-nistrean și aflate în fondurile MNIM. Demersul nostru vrea să întrunească două direcții ce țin de plastica antropomorfă gumelnițeană, păstrată în fondurile MNIM: prima este de ordin statistic, o coroborare a informațiilor scrise (rapoarte, articole, monografii) cu existența fizică propriuzisă, la zi, a numărului de piese individuale, iar cealaltă se referă la tehnologie, structură, tipologia morfologică și stilistica statuetelor, cu încercări timide de a integra acest lot de plastică antropomorfă din lut întrun complex cultural mai larg, prin identificarea analogiilor, similitudinilor, asemănărilor cu exemplare de figurine din mediile culturale vecine. Sursele bibliografice arată că statuete / figurine antropomorfe sunt descoperite în toate siturile investigate prin săpătură arheologică și, uneori, chiar din cercetări de suprafață (Chioselia Mare I, Vulcănești II). Întro primă încercare de analiză a subiectului, L.V. Subbotin amintește de 52 de exemplare, provenite din 7 situri cercetate în Ucraina și Moldova sovietică. Ulterior, V.S. Bejlekči identifică 58 de exemplare de figurine antropomorfe, descoperite în siturile de pe teritoriul RSSM, din acestea, 54 fiind reprezentări feminine, iar 4 – masculine. Astăzi, putem adăuga încă un exemplar întregibil de statuetă de tip „oranta” din așezarea Cealîc, cât și alte 5 din cercetările de suprafață de la Chioselia Mare I, Vulcănești II, Taraclia I. Chiar dacă s-ar părea că fondurile MNIM conțin peste 65 de exemplare, realitatea este alta. Din păcate, multe piese individuale, amintite în literatură și rapoarte de săpătură, nu se găsesc în fondurile muzeului, acestora pierzându-li-se urma. Un exemplu în acest sens este unica statuetă întreagă, descoperită într-o groapă din locuința nr. 5 de la Vulcănești II [notăm că avem speranțe că piesa s-ar putea afla la Muzeul de Arheologie din Odessa (Ucraina) sau în fondurile Institutului de Arheologie din Moscova (Rusia)]. Astăzi MNIM deține parțial următoarele colecții arheologice: Bolgrad 1962, 1963; Cucoara I 1972; Lopățica I 1965, 1966; 1968; Ozerne 1963-1965; Taraclia I 1982-1985; Vulcănești II 1962, 1963; 1969, 1970, plastica antropomorfă din lut a acestora fiind subiectul comunicări noastre. Analiza lotului de piese după mai multe criterii – sexul, poziția, tehnica de realizare (pasta, degresantul, modelarea, ornamentarea, arderea) – ne permite să afirmăm că acestea sunt strâns înrudite cu culturile neoeneolitice din spațiul balcano-dunărean, având analogii în mediul Boian, Aldeni II, Gumelnița A, Kodžadermen, Karanovo VI, dar se poate observa o similitudine spirituală la modul general și cu mediul pre-cucutenian tripolian timpuriu. Desigur, semnificațiile, rolurile, funcțiile statuetelor sunt un subiect nemărginit de discuții. Chiar și așa, este evident că toate aceste modele antropomorfe din lut reprezintă o sursă primară pentru a înțelege viața spirituală, precum și tendințele artistice ale comunităților de agricultori gumelnițeni. Rolul acestei categorii de piese crește odată cu stabilirea exactă a contextului arheologic în care au fost descoperite, de unde observăm că un cult al fertilității, al bunăstării, o idee a frumosului se face prezent printre purtătorii acestei culturi.