Când te decizi să înveți o limbă străină, fie într-un cadru organizat, fie în alte contexte, poți fi sigur de un lucru: o să faci greșeli. Vei fi confruntat cu greșeala la început, pe parcurs sau chiar după finalizarea studiului, greșeli de care ești conștient și pe care le vei corecta sau greșeli pe care nici nu le realizezi și a căror sursă nu o cunoști. Eroarea în studierea unei limbi străine este certitudinea care uneori descurajează, alteori ambiționează, o problematică mereu actuală, care a reprezentat de secole punctul de plecare în analiza procesului de achiziție a unei limbi străine, pe lângă rolul esențial pe care îl are în sistemul de feedback al predării-învățării. Privită în ansamblu, istoria, nu foarte lungă, a lingvisticii contrastive se traduce printr-un efort susținut de a-și trasa o identitate bine definită în ansamblul vast al științelor limbii. Lingvistica contrastivă implică, grosso modo, o comparație teoretică, sistematică și sincronică între două sau mai multe limbi, înrudite sau nu, tipologic asemănătoare sau diferite. Acest articol își propune să abordeze selectiv probleme circumcise lingvisticii contrastiv-tipologice, presupunând examinarea noţiunilor de comparare sincronică, echivalenţă cu scopul de a determinaizomorfismul, respectiv alomorfismul celor două limbi şi identificarea unor metode, structuri relevante pentru un demers didactic coerent, profund, ancorat în limba vorbită, circular şi eficient. Urmând traseul analizei contrastive lucrarea punctează, cu exemple, o serie de diferenţe între limbile armeană şi română, variind de la lipsa categoriei gramaticale a genului la substantive, de la faptul că unele cuvinte din cele două limbi aparţin unor părţi de vorbire diferite, până la folosirea în contexte gramaticale diferite a articolelor hotărâte şi nehotărâte.

This paper is intended to present alternative landmarks in teaching Romanian to Armenian language speakers who do not have another language support in learning. One of the oldest existing languages, an independent branch of the Indo-European languages, Armenian has its own alphabet with more letters than the Romanian one and it is not completely a phonetic language. Following the pattern of contrastive analysis, this paper points out, with concrete examples, a series of structural differences and similarities between the two languages, ranging from the lack of grammatical category in nouns, from the fact that some words bellong to different parts of speech in Armenian as compared to Romanian, to the use in different grammatical contexts of the definite and indefinite article. The paper also outlines some similarities between the two languages, such as the phonemic awarness, the consonants and fricative consonant clusters, mid central closed vowels (ă,â), the non-syllabic (glide) „i” similar to the one existing in Armenian as it occurs in limited contexts. The issues realated to morphology and syntax comprise only those aspects that are relevant and may arise difficulties in learning Romanian. The similarities include the rich nominal and verbal flection, marked by numerous alternations, the so called „border word classes” with a fluctuant flexion, the regular structure of the numerals and their formation, the definite article that occurs in the end like in Romanian. Among the differences the most relevant are: the specific regime of the grammatical gender of the nouns, the present subjonctive (future in Armenian), with different grammatical inflection for each person; the „future compulsive tense”, expressed by the modal verb „petq e” plus the future subjonctive, the occurence of the ablative, locative, or instrumental case. The paper proves that the pattern of contrastive analysis is both efficient and necessary in this particular didactic approach.