Introducere. Tulburarea afectivă bipolară este o condiție clinică, care adeseori provoacă dificultăți de diagnostic pozitiv şi diferențial. Înainte de a fi diagnosticați corect, bipolarii primesc în medie 3,5 alte diagnostice clinice fiind examinați de minim patru specialişti anterior consultului psihiatric. Scopul lucrării. Elucidarea datelor de literatură privind diagnosticul pozitiv şi diferențial al tulburării afective bipolare. Material şi metode. S-a efectuat un studiu bibliografic al publicațiilor ce abordează principiile de diagnostic pozitiv şi diferențial vizând tulburărarea afectivă bipolară, dar şi analiza retrospectivă a fişelor de observație clinică a pacienților internați în secțiile clinice ale Catedrei psihiatrie, narcologie şi psihologie medicală în perioada 2013-2015. Rezultate. În procesul de diferențiere specialiştii adeseori se confruntă cu particularități psihiatrice şi non-psihiatrice datorită cărora, în 60% cazuri, în primele 6 luni de la debutul maladiei, pacientul bipolar nu primeşte nici un diagnostic, în 34% cazuri primeşte alte diagnostice, prin urmare nu administrează tratament adecvat. Concluzii. (1) Diagnosticul diferențial cel mai des eşuează din lipsa unor informații clinice relevante, atât din cauza culegerii incorecte sau superficiale a datelor clinice, cât şi a ignorării surselor documentare sau colaterale. (2) În realizarea diagnosticului pozitiv şi diferențial al tulburării afective bipolare un suport esențial pentru medic sunt datele anamnestice cu referință la vârsta de debut al primelor simptome depresive şi/sau maniacale, evoluția acestora în timp, responsivitatea la remediile farmacologice administrate ş. a.

Introduction. Bipolar disorder is a clinical condition which often causes dificulties in positive and differential diagnosis. Before being diagnosed correctly, they get an avarage of 3.5 other clinical diagnoses being examined at least by four specialists before being examined by psychiatrist. Objective of the study. Clarification of the literature data on positive and differential diagnosis of bipolar disorder. Material and methods. The study is based on analysis of scientific articles which approaches the principles of positive and differential diagnosis of bipolar disorder, and retrospective analysis of clinical observation cards of patients hospitalized in clinical sections of Psychiatry, Narcology and Clinical Psychology during 2013-2015 years. Results. In the process of differentiation the specialists often face psychiatric and non-psychiatric features due to which in 60% of case, in the first 6 months after the disease begun, bipolar patient doesn’t get any diagnoses, in 34% they get other diagnoses, so they don’t get a correct treatment. Conclusions. (1) Differential diagnosis most often fail because of lack of relevant clinical information, incorrect or superficial collection of clinical data and ignoring of sources or collateral. (2) In making positive and differential diagnosis of bipolar disorder an essential support for clinician are the anamnesis with reference to the age of onset of the first symptoms of depression and / or mania, their evolution over time, reaction to pharmacological treatment etc.