Hora de Paști reprezenta un eveniment marcant pentru întreaga comunitate, dar pentru categoria de vârstă a tinerilor hora de Paști putea să aibă un impact de perspectivă deosebit de important. Impactul se manifesta, în mod special, în două aspecte: de aderare la alt grup / categorie de vârstă (pentru cei care ieșeau prima dată la horă sau pentru cei care se căsătoreau) și de etalare a calităților (măiestria cu care era realizată și purtată ținuta festivă, frumusețea fizică și corectitudinea comportamentului, calitățile de dansator etc.). După șapte săptămâni de post, succedate de Săptămâna Patimilor (timp în care nu se făceau nici șezători, nici hore, iar fiecare casă devenea atelier secret de elaborare a vestimentației noi, menite să reînnoiască / revigoreze omul, concomitent cu haina ce îl acoperă, precum și prin rezonanță cu Învierea Divinității și a naturii), hora, organizată de feciori / flăcăi în a doua și a treia zi de Paști, deschidea un nou sezon de socializare, de căsătorii, de germinare a vieții pe toate planurile. Prima ieșire la horă se producea conform anumitor cutume și oferea tinerilor intrați în horă anumite drepturi în cadrul horei și nu doar. Intrarea în horă reprezenta un semnal că fata sau feciorul sunt gata să se căsătorească. Copiii și adolescenții veneau și ei la horă, dar dansau pe margine, în afara horei. Uneori, după perioada prepascală îndelungată, cu interdicție pentru nunți, flăcăul care dorea să se însoare cu o fată, o ducea de la horă direct la el acasă, fară a o mai cere de la părinții ei. Se zicea că flăcăul a furat fata, iar despre fată se spunea că a fugit după cutare flăcău. Părinții și bunicii, prezenți la horă, urmăreau atent comportamentul tinerilor, analizau înfățișarea și vestimentația, cunoașterea datinei de către aceștia, pentru a înțelege care este locul propriului copil în concurența premaritală, pentru a-l ajuta să se perfecționeze, dar și pentru a identifica viitori gineri și nurori.