Procesul de studiere a tipologiei inadaptatului în literatura română a impus atenţiei noastre faptul că în calitate de eroi literari inadaptaţi, învinşi apar şi copiii, şi adolescenţii. Această ipostază a inadaptatului o identificăm la prozatorii B. Delavrancea, Al. Vlahuţă, I. Al. Brătescu-Voineşti. Includem în subcategoria de faţă următoarele personaje: Cosmin din “Paraziţii”, Iorgu din “Irinel”, elevul din “Bursierul”, nuvele semnate de Delavrancea; Radu Munteanu, protagonistul nuvelei “Din durerile lumii” de Vlahuţă; Niculăiţă Minciună, personajul titular al nuvelei lui I. Al. BrătescuVoineşti. Ceea prin ce se fac remarcaţi eroii literari amintiţi şi ne determină să-i desprindem din galeria inadaptaţilor, într-o subdiviziune aparte, e constatarea că toţi sunt intelectuali în proces de formare. Mai mult, întrezărim la aceste personaje, în ciuda vîrstei lor, însuşiri ale “omului superior”. Toţi trăiesc mici drame ale “insului neînţeles”, aflat în conflict cu brutalitatea şi injustiţiile mediului care îl înconjoară. În concluzie, dramele copiilor şi ale adolescenţilor inadaptaţi studiaţi sunt mici, pe potriva vîrstei lor şi a experienţei de viaţă. Dar tulbură adînc sufleteşte prin omenescul suferinţei, al durerii, al nedumeririi. “Naufragiul” lor la o vîrstă fragilă e cauzat, în primul rînd, de naivitatea – infantilă/juvenilă – dezarmantă şi de prea marea încredere în oameni. La ei criza adaptării, cauzată de o criză a vîrstei, este potenţată de faptul că trecerea de la copilărie la adolescenţă are loc într-o societate aflată într-o tranziţie critică de la societatea tradiţională, cu o ierarhie de valori morale stabile, la societatea modernă, în proces de devenire, în care valorile tradiţionale sunt bulversate.