La sfârşitul anilor 90 cele mai puternice state-membre ale Uniunii Europene şi-au unit puterile în încercarea de a realiza un spaţiu unitar european al înva‑ ţământului superior. 29 de miniştri europeni au semnat atunci Declaraţia de la Bologna, menită să îmbunătăţească condiţiile de studiu. Procesul Bologna, cum a fost numit proiectul, ar fi trebuit să uşureze viaţa studenţilor. Printre obiectivele stabilite se numără adoptarea unui sistem de învăţă‑ mânt împărţit în două cicluri: studii universitare de licenţă, aşa-numitul Bachelor, urmat de studiile post-licenţă: master, şi doctorat. Un alt punct important în agenda de la Bologna a fost promovarea mobilităţii studenţilor, sprijinită de stabilirea unui sistem de credite (precum sistemul ECTS), pen‑ tru ca notele studenţilor să poată fi recunoscute şi echivalate la nivel european. Însă, odată cu Declaraţia de la Bologna, s-au înnmulţit şi plângerile. Profe‑ sorii şi studenţii critică unele materii pe care le consideră inutile şi se tem că şase semestre sunt insuficiente pentru încheierea cu success a Bachelor-ului. Studenţii se simt presaţi de aşteptările mult prea mari. Aceste nemulţumiri umbresc aniversarea a 10 ani de la semnarea Declaraţiei, iar ceea ce trebuia de fapt sa fie o uriaşă petrecere, s-a transformat în două zile de cugetare: săptămâna aceasta, miniştrii europeni ai învăţământului s-au întâlnit la Viena şi Budapesta pentru a discuta pe larg deficitele Procesului Bologna şi pentru a găsi soluţii imediate. Multe organizaţii studenteşti şi-au anunţat de asemenea participarea la acest însemnat eveniment şi nu vor ezita să îşi exprime nemulţumirile cu voce tare: „Noi, studenţii vrem ca distinşii miniştrii să recunoască faptul că au dat-o in bară“, spune Sigrid Maurer, preşedinta Sindicatului studenţesc austriac. Cu precădere aspectele sociale, dar şi faptul că studiul a devenit pentru mulţi inaccesibil, nu doar din punct de vedere financiar au fost neglijate: „Aceste lucruri trebuie discutate si îmbunătăţite. Bologna înseamnă mult mai mult decât împărţirea sistemului de învăţământ în bachelor, master şi doctorat“, declară aceeaşi Sigrid Maurer. Un lucru pozitiv este faptul că miniştrii nu au tratat cu indiferenţă criticile emise în ultimele luni. În ciuda obstacolelor, nu există totuşi cale de intorcere: Bologna rămâne în picioare, miniştrii trebuie să găsescă o cale de a o îmbunătăţi. Iar studenţii pot lua parte la acest îndelung proces, după cum a declarat Annette Schavan, ministrul german de Educaţie, în prima seară a întâlnirii după 10 ani. „Studenţii ne pot ajuta să concretizăm reforma. Ziua de azi este şi un prilej de muncă, nu doar de sărbătoare“. Până nu se vor vedea rezultate concrete, nemulţumirile nu vor înceta, iar pro‑ testele vor umbri în continuare succesul Declaraţiei de la Bologna. Ca un răspuns la conflictele repetate din ultima vreme, Annette Schavan a convocat o întâlnire extraordinară în luna mai la Berlin. Ce va aduce această con‑ ferinţă rămâne de văzut. Un lucru este sigur: studenţii nu vor fi reduşi la tacere: „Ne vom face auziţi în Viena“, promite Sigrid Maurer, preşendita Sindicatului stu‑ denţesc din Austria. Conform planului întocmit în 1999, Europa ar fi trebuit să serbeze succesul reformei la 10 ani după semnarea Declaraţiei de la Bologna. Între timp, un lucru devine tot mai clar: va trebui să mai treacă încă pe atât de mult timp pentru ca obiectivele iniţiale să fie atinse. Deocamdată, jubileul Bolognei nu face decât să ne pună pe gânduri