Viaţa a apărut în apă, a evoluat milioane de ani exclusiv în mediul acvatic şi nici în prezent nu se poate vorbi despre vreun organism viu capabil să trăiască în absenţa totală a apei. Interesul omului faţă de comportamentul animalelor s-a manifestat din cele mai vechi timpuri. Omul s-a desprins el însuşi din vastul arbore genealogic al animalelor şi a rămas, chiar după aceea, strâns legat de lumea acestora. Studiile asupra cetaceelor din Marea Neagră sunt puţin numeroase şi numai în ultimul sfert de veac s-a înregistrat o intensificare a eforturilor de cercetare a delfinilor prezenţi în spaţiul pontic. În această lucrare am încercat o sistematizare a observaţiilor noastre asupra vieţii delfinului (în condiţii de captivitate), în încercarea de a demonstra existenţa unor similarităţi între comportamentul delfinului şi al omului, plecând de la cunoştinţele teoretice despre originea acestora şi de la asemănarea structurii sistemului nervos. Astfel, pe parcursul lucrării sunt descrise cinci tipuri de comportamente precum şi similitudinile şi diferenţele existente între om şi delfin. Relaţia om-animal constituie coordonata esenţială a captivităţii. Omul creează, organizează şi dirijează ecosistemul artificializat şi în această calitate, el influenţează indirect, prin căi mediate, întreaga viaţă a animalului sălbatic captiv. În ceea ce priveşte studiul relaţiei om-delfin, se poate distinge comportamentul omului faţă de delfinul captiv şi comportamentul delfinului captiv faţă de om. În captivitate, nu atât delfinul caută să se facă remarcat de om, cât omul este cel care încearcă cu orice preţ să atragă atenţia delfinului, netolerând ca acesta să rămână indiferent la prezenţa sa. O analiză mai amănunţită a fenomenului trebuie să pornească de la distincţia a două forme posibile: un comportament cu semnificaţie pozitivă, de apropiere sau asimilare şi un comportament cu semnificaţie negativă, de respingere sau distanţare. În ambele cazuri, atitudinea omului faţă de delfin are un suport spontan, motivaţional. Efectuând un anumit comportament, atât omul cât şi animalul, caută să se adapteze mediului dar, totodată, acţionează el însuşi asupra mediului, adaptându-l nevoilor sale, astfel încât rezultatul final să fie supravieţuirea individului şi a speciei.