În majoritatea epocilor istorice comunitățile umane au preferat să se stabilească în apropierea râurilor și pâraielor, pe terase sau pe văi, având o sursă esențială pentru traiul cotidian. Apa asigura protecție naturală, era cale navigabilă, materie primă pentru olărit și sursă de hrană. Pe teritoriul actual al județului Neamț s-a descoperit un număr considerabil de așezări, cele mai multe fiind în preajma râurilor Siret, Moldova și Bistrița. De altfel, acest aspect poate fi observat și la triburile dacilor din „epoca clasică” ale căror cetăți se află pe promontoriile râurilor Siret și Bistrița. Apa a permis practicarea comerțului intern (îndeosebi sare) și extern (precum fructe exotice, vinuri), înlesnind și munca meșterilor olari a căror materie primă era ușor de procurat. Întrucât se aflau în preajma acestor râuri practicau una dintre frecventele ocupații, pescuitul; dovezi în acest sens fiind tridentul, harponul, cârligele de pescuit, greutățile de la plase și solzii de pește. Indiferent că analizăm situația dacilor din „epoca clasică” sau pe cea a dacilor liberi se constată menținerea acelorași preferințe, precum formele de relief alese pentru așezări, dispuse în vecinătatea surselor de apă, comerțul pe apă și pescuitul.

In most historical epochs, human communities have preferred to settle near rivers and streams, on terraces or valleys, having an essential source for daily living. The water provided natural protection, it was a waterway, raw material for pottery and food source. A considerable number of settlements were discovered on the current territory of Neamț County, most of them being near the Siret, Moldova and Bistrița rivers. In fact, this aspect can be observed in the Dacian tribes from the „classical age” whose fortresses are located on the promontories of the Siret and Bistrița rivers. Water has also allowed the practice of internal trade (especially salt) and external trade (such as exotic fruits, wines), also facilitating the work of potters whose raw material was easy to procure. As they were close to these rivers, they practiced one of the most common occupations, fishing; evidence of this is the trident, the harpoon, fishing hooks, weights from fish nets and scales. Regardless of whether we analyse the situation of the Dacians from the „classical age" or that of the free Dacians, we find the maintenance of the same preferences, such as the relief forms chosen for the settlements, arranged in the vicinity of water sources, the water trade and the fishing.