Migraţia, din prespectiva deplasarii geografice a populaţiei, poate fi internă, în cadrul unui stat (din mediul rural în mediul urban sau din regiunile mai puţin dezvoltate în regiunile dezvoltate), respectiv internaţională (dintrun stat către alt stat). Migraţia poate să fie temporară, când migrantul revine de unde a plecat, sau definitivă, când persoana care a migrat nu se mai întoarce la locul de origine. (1) Primele legi ale migraţiei, pe care se bazeaza modelul lui Ravenstein, sunt formulate, de cele mai multe ori, pornind de la factorii de respingere şi de la cei de atracţie a populaţiei migratorii. Acest raport repulsie (respingere, expulzare) – atracţie (apropiere) poate fi înțeles prin tendința de minimalizare a disconfortului populaţiei şi de maximizare a confortului. Factorii de respingere (push factors) se referă la gradul de sărăcie şi de regres al zonelor de provenienţă, la insatisfacția și insiguranța socială și personală, care se află în antiteză cu factorii de atracţie (pull factors), ce desemnează câștigul obținut din urma emigrării în ţări mai dezvoltate din punct de vedere economic şi social. Everett Lee, plecând de la modelul lui Ravenstein, consideră că principalele elemente ale migraţiei sunt: - migraţia la distanţă – majoritatea migranţilor se deplasează pe distanţele minim posibile, iar cei care se deplasează totuşi pe distanţe lungi preferă centrele comerciale sau industriale; - migrarea pe etape –centrele urbane reprezintă destinaţia favorită în migraţie; - curente şi contra-curente – fiecare curent migrator generează un contra-curent compensator; - predispoziţia populaţiei rurale spre emigrare – din rândul populaţiei din mediul urban tendinţele de emigrare sunt mai reduse decât în cel rural; - preponderenţa contingentului feminin în cazul migraţiilor la mică distanţă; - relaţia tehnologie-migraţie – dezvoltarea mijloacelor de transport, concomitent cu cea a industriei şi comerţului, favorizează fenomenul migratoriu; dominanta motivaţiilor de natură economică – motivul esenţial al migrării porneşte de la dorinţa firească a oamenilor de a-şi îmbunătăţi condiţiile materiale de existenţă. Massey et al. (2) afirmă că în epoca modernă, au fost propuse o serie de modele teoretice pentru a explica de ce migrația internațională începe și în ciuda faptului că fiecare încearcă să explice același lucru, folosesc concepte, presupuneri și puncte de referință complet diferite. Teoriile economiștilor neoclasici pun accentul pe diferențele de venit și condițiile de muncă dintre țări și pe costurile migrației, văzând astfel mobilitatea ca o decizie individuală de maximizare a veniturilor. Noile teorii economice ale migrației analizează însă decizia nu doar din perspectiva pieței muncii, ci și ca o hotărâre a familiei de a minimiza riscurile economice și de a depășii problemele cu care aceștia se confruntă.