Pornind de la siguranţa ce domină sfârşitul de mileniu doî în ce priveşte problema salvării destinului omenirii, disputa, cumpăna, balanţa dintre categoriile filosofice ce ţin de frumuseţe şi dragoste înclină când spre una, când spre cealaltă. Aplicând semnul egalităţii, într-un fel, între Frumuseţe şi Dragoste, venim cu unele dovezi incontestabile, aroape eminesciene: „Eimmal – / sub tei / luna se aşază / pe buzele ei. // În acele clipe / de dumnezeire – // viaţa mea / era toată iubire. // Ca un răspuns morţii / oferit mereu / la întrebarea / lui Dumnezeu”(Melodii, p. 31). Sau, un alt popas în fugara noastră lectură: „Cântecul greierului / mă trezeşte din somn. / O stea goală / strălucşte pe cer. / Altă stea, goală, / stă alături de mine. /Mulţumesc, greiere, / că m-ai trezit, / pentru a le admira / pe amândouă. / Eu îi ating trupul: / iubita doarme / ca o stea / pe cerul nemărginit” (Stea dezgolită, p. 87). Iată şi poemul „Geometria iubirii”, ce dă nume unui proaspăt şi foarte elegant volum de versuri (apărut relativ recent la Chişinău, Editura pentru Literatură şi Artă, 116 p., cu o prefaţă a traducătorului, intitulată ”Un mare poet al iubirii”), o traducere recentă din creaţia poetului brazilian José Eduardo Degrazia, un „mare poet al iubirii”, cum ne convinge de la altitudinea tracilor Orfeu şi Spartacus, de la înţelepciunea poemului cu siluetă de femeie: „În glastră / o floare, doar una: / apune şi ea /odată cu luna. / Secunda se teme / să fie / dragostea / este geometrie” (p. 20). Sper că am convins şi pe îndrăgostitul nostru cititor – cu toţii suntem nepoţi ai lui Pitagora – că de la Orfeu încoace marile iubiri nasc şi mari trăiri, şi mari poeţi. O lectură mai aprofundată ar putea genera şi alte foarte meritate aprecieri pentru creaţia oaspetelui nostru: „Sunt beat de poezie – / e oră târzie... / eu nu sunt beat de alcool, / sunt beat de poezie. // Luna seamănă raze / şi multă melancolie... / Beau în cârciumă vin / amestecat cu poezie” (Beat, p. 51). Importantă e siguranţa ce transpare printre originale metafore şi imagini degraziene că acum, în mileniul trei, doar frumuseţea şi iubirea, descărcată de alaiul pustietăţii morale, ar mai putea salva omenirea. Ce păcat că „o lună beată” de admiraţia frumuseţilor lumeşti şi spirituale hălăduieşte solitară şi nu se ştie dacă ar convinge efemerul paradigmei umane...