Printre speciile de cianobacterii şi microalge poate fi distinsă cianobacteria Spirulina platensis drept obiect de studiu a ficologiei şi biotehnologiei. În spirulină se conţine un procent de proteină care este mult mai mare decât în orice alt produs alimentar de origine animală sau vegetală pe care organismul uman le poate asimila în proporţie de până la 90%, proteinele fiind principalele molecule funcţionale din celule. Din punct de vedere calitativ proteina din spirulină este completă, deoarece conţine toţi aminoacizii esenţiali în cantităţi mult mai mari decît în alte produse alimentare de origine animală sau vegetală. Conţinutul de proteine este strict determinat de parametrii fizico-chimici de cultivare, precum şi de starea fiziologică a culturii algale. O cantitate sporită de proteină este înregistrată în faza de creştere a culturii, iar odată cu îmbătrânirea ei calitatea şi cantitatea proteinei scade. Mecanismele de reglare a sintezei proteinelor sunt determinate de diverşi factori, inclusiv şi de adaptabilitatea înaltă a cianobacteriilor la modificările componenţei chimice a mediilor de cultivare. Avînd în vedere că cupru este un metal foarte toxic pentru cele mai multe microorganisme, unele din ele pot supravieţui în prezenţa unor niveluri ridicate de cupru prin utilizarea mecanismelor de detoxifiere, incluzînd complexele intracelulare, şi cele extracelulare. O formă majoră de toxicitate a cuprului în soluţiile oxigenate sunt ionii de cupru (Cu2+) pe cînd cuprul complexat organic, nu este atît de toxic pentru microorganisme. Studiul rolului biologic al cuprului prezintă interes atît din punct de vedere structural, cît şi funcţional deoarece acest element intră în componenţa proteinelor şi a unor enzime ca citocromooxidaza, uricaza, aldolaza, catalaza, succidehidrogenaza. De asemenea este demonstrată şi acţiunea antiinflamatoare a cuprului şi unii compuşi ai lui. Prin urmare, prezintă interes studiul unor compuşi coordinativi ai Cu(II) asupra modificării conţinutului de proteine şi peptide la cianobacteria Spirulina platensis. Obiectul cercetărilor a servit tulpina cianobacteriei Spirulina platensis CNM-CB-02 cultivată pe mediul lichid SP-1. În calitate de stimulatori ai conţinutului de proteine au fost utilizaţi unii compuşi coordinativi ai Cu(II) cu azometine, administraţi la mediul de cultivare în concentraţie de 2 – 6mg/l. În urma cercetărilor efectuate asupra componenţei biochimice a spirulinei cultivată în prezenţa unor compuşi coorrdinativi ai Cu(II), s-a constatat că în cazul utilizării compuşilor coordinativi cercetaţi în concentraţie de 2,0mg/l conţinutul de proteine rămîne practic la nivelul martorului sau îl depăşesc neesenţial cu 10%. Concomitent cu creşterea concentraţiei compuşilor coordinativi are loc o diminuare a conţinutului de proteine faţă de proba martor. În cazul administrării concentraţiei maxime utilizate (6,0mg/l) conţinutul de proteine scade cu 17% faţă de proba de referinţă. Studiind influenţa compuşilor coordinativi ai Cu(II) asupra conţinutului de peptide observăm că odată cu creşterea concentraţiei complexelor are loc diminuarea conţinutului de peptide din biomasa de spirulină. Un spor maxim al conţinutului de peptide se observă la administrarea compuşilor în concentraţie de 2,0mg/l şi este de pînă la 1,58 ori mai majorat faţă de proba martor. Astfel, în rezultatul cercetărilor efectuate putem concluziona că compuşii coordinativi ai Cu(II) nu se manifestă ca stimulatori ai sitezei proteinelor şi peptidelor dar nici ca inhibitori, valorile conţinutului de proteine şi peptide variind în limita probei martor, cu excepţia utilizării concentraţiei de 6mg/l, unde conţinutul lor scade neesenţial.