Over time, the predilection for art and beauty have gone hand in hand with the cultural-historical evolution of mankind. This is reflected both in the attempts to decorate various objects (clay, bone, stone, etc.) and in the manufacture of ornaments or clothing accessories (not necessarily of semi-precious or precious materials). Often, ornaments are associated exclusively with women, although archaeological contexts often prove the opposite. However, women and jewelry are a true and enigmatic story. The communities of the first Iron Age, which inhabited the promontory of Trinca, along with the multiple tools, utensils and weapons, also used various pieces of adornment and dress, among which a special place is occupied by bronze bracelets. Over five specimens were discovered in the excavation campaigns, all of them having a different state of preservation, typologically being assigned to three types. Type I has two bracelets, made of bar with a circular or oval section with open or overlapping ends, being decorated with groups of incised lines. Two other pieces are classified as type II and are made of bronze wire with a circular section, twisted in a spiral shape, sometimes with sharp ends. For type III is known a single bracelet made of bronze plate, provided on the outside with parallel horizontal ribs. We mention that, in the early Hallstattian period, this category of pieces had a fairly wide circulation, covering practically the entire space of Central and SouthEastern Europe. Thus, their importance and usefulness is determined not only by the material and the complex processing technique, but also by their vast distribution area.

De-a lungul timpului, predilecţia pentru artă şi frumos au mers mână în mână cu evoluţia cultural-istorică a omenirii. Aceasta se reflectă atât în încercările de a ornamenta diverse obiecte (lut, os, piatră etc.), cât şi în confecţionarea pieselor de podoabă sau a accesoriilor vestimentare (nu neapărat din materiale semipreţioase sau preţioase). De multe ori, piesele de podoabă sunt asociate exclusiv cu femeile, cu toate că contextele arheologice ne demonstrează de multe ori viceversa. Totuşi, femeile şi bijuteriile reprezintă o adevărată şi enigmatică istorie. Comunităţile primei epoci a fierului, care au populat promontoriul de la Trinca, de rând cu multiplele unelte, ustensile şi arme au utilizat şi diverse piese de podoabă şi port, printre care un loc aparte îl ocupă brăţările de bronz. De-a lungul campaniilor de săpătură au fost descoperite cinci exemplare, toate având stare de păstrare diferită, tipologic fiind atribuite la trei tipuri. Tipului I îi aparţin două brăţări, lucrate din bară cu secţiunea circulară sau ovală cu capetele deschise sau suprapuse, fiind ornamentate cu grupuri de linii incizate. Alte două piese sunt încadrate la tipului II şi sunt lucrate din sârmă de bronz cu secțiunea circulară, răsucită în formă de spirală, uneori cu capetele ascuţite. Pentru tipul III este cunoscută o singură brăţară lucrată din placă de bronz, prevăzută pe partea exterioară cu nervuri orizontale paralele. Menţionăm că, în perioada hallstattiană timpurie această categorie de piese avea o circulație destul de largă, cuprinzând practic întreg spaţiul Europei Centrale şi de Sud-Est. Astfel, importanţa şi utilitatea acestora nu este determinată doar de materialul şi tehnica complexă de prelucrare, dar şi de vastul areal de răspândire al acestora