Există câţiva factori importanţi ce au determinat şi catalizat interesul societăţilor contemporane pentru studiul valorilor: în primul rând, societăţile, în principal cele mai dezvoltate, parcurg un proces de schimbare către modernitatea reflexivă, în care normativismul tradiţional, regăsit şi în modernitatea timpurie, dispare, societăţile nemaifiind explicate doar prin factori obiectivi, de natură economică sau ecologică (cum ar fi impactul climei), ci şi prin tipul de cultură dezvoltat. Mai mult, indivizii devin mai toleranţi şi îşi axează toleranţa pe înţelegerea mai bună a diferenţelor care deopotrivă îi separă şi îi unesc. Globalizarea reprezintă un alt factor catalizator pentru studiile comparative asupra valorilor. Aceasta aduce cu sine nevoia comparării permanente cu ceilalţi, identificarea diferenţelor şi similitudinilor. Nevoia de cunoaştere a alterităţii a devenit imperativă, dată fiind şi intensitatea contactelor cu culturi diferite, în special, ca urmare a migraţiilor succesive est-vest şi sud-nord înregistrate în ultima jumătate de secol. Schimbarea de valori ale societăţii noastre care poartă un îndelungat interval temporar, cu tensiuni şi contradicţii în cadrul propriei sale realităţi interne, cu confruntări între două lumi — una depăşită, negată prin procesul schimbărilor, alta nouă, în curs de edificare — duce la pierderea unor valori şi preluarea altora. De aici, coexistenţa inevitabilă a unor valori vechi şi noi, coexistenţa unor sensuri şi contrasensuri axiologice care, cu efecte diferite, influenţează asupra conştiinţei de sine şi a implicării ei în sistemul de valori al personalităţii tinerilor, provocând necesitatea noilor investigaţii. Orientările de valoare şi valorile tinerilor stau în centrul atenţiei lucrării de faţă. Posibila existenţă a unei crize a valorilor educaţionale se poate anunţa prin scăderea interesului tinerilor şi al societăţii în general faţă de şcoală, prin scăderea prestigiului diplomelor pe care instituţia şcolară le oferă absolvenţilor, prin scăderea prestigiului profesiei didactice, prin imparitatea dintre realizările şcolare şi cele socio-profesionale. O criză a valorilor educaţionale astăzi înseamnă nu atât un gol axiologic în spiritul şcolii, cât fie o opacitate a publicului la valorile pe care şcoala le promovează, fie o manieră inadecvată a şcolii de a propune publicului valorile respective. Criza este resimţită ca inadecvare. Şcoala trebuie să promoveze valorile momentului, dar trebuie să-şi asigure, totodată, şi un anume spaţiu de autonomie axiologică, pentru că ei îi revine sarcina să promoveze valorile de mâine ale societăţii. Imperativele prezentului nu trebuie să se erijeze în imperative absolute. Şcoala, prin valorile sale educaţionale, trebuie să-i conducă pe elevi către o viziune prospectivă, de sondare, de proiectare şi asumare a viitorului. Cu cât o stare de tranziţie socială actuală creează mai mult o stare de confuzie axiologică, cu atât mai mult, poate, şcoala trebuie să fie mai fermă în opţiunea sa de a se orienta spre viitor. Valorile sunt realităţi latente, lăuntrice indivizilor, însă determinate social, relativ stabile în timp, care direcţionează atitudinile, comportamentele şi opiniile. Ele se constituie în sisteme consistente de valori, susţinându-se reciproc şi determinând alegerile pe care oamenii le fac în orice moment. Ele determină modul de structurare a societăţii, modul de formare şi organizare a familiei, relaţiile sociale, relaţiile din interiorul organizaţiilor, funcţionarea instituţiilor.