Moda reprezintă un fenomen estetic şi sociocultural complex cu o structură polisemantică ramificată care se află într-un proces continuu de comunicare în interiorul propriului sistem, interacţionând cu diverşi factori din exterior, de natură economică, politică, socială, culturală. Moda este influenţată şi influenţează la rândul său procesele de creare a formelor în plan estetic cât şi sociocultural. Fiind un fenomen reprezentativ al civilizaţiei occidentale contemporane, el este abordat de către filosofi, sociologi, psihanalişti, economişti etc. Ne vom referi la structura modei, specificul şi mijloacele ei de expresie, abordând iniţial subiectul în sfera esteticului. Sociologul Frederic Godart, autorul unei lucrări de referinţă Penser la mode, consideră că fenomenul modei aşa cum îl ştim astăzi începe să se contureze la mijlocul secolului Luminilor, odată cu apariţia esteticii ca ştiinţă. Immanuel Kant a introdus noţiunea de modă în estetică, făcând distincţia dintre etic şi estetic în receptarea modei. Filosofii, scriitorii se referă la acest fenomen tot mai des, observând natura lui complexă, implicaţiile de natură socială şi psihologică. Theophile Gautier, spre exemplu, în pamfletul De la mode face din modă semnul normelor mereu variabile ale frumuseţii, subliniind esenţa lui estetică. Astăzi moda a devenit una dintre cele mai populare ramuri ale artei, care reacţionează cel mai rapid la orice schimbări ale vieţii social politice. Studierea fenomenului modei din perspectivă estetică ne ajută să surprindem stilul şi gustul epocii, să înţelegem evoluţia proceselor culturale. Totodată ne propunem să corelăm dimensiunea estetică a fenomenului dat cu cea comunicativă. Cercetările din domeniul ştiinţelor comunicării, în special a semioticii, începând cu a doua jumătate a secolului XX au creat cadrul teoretic necesar pentru un astfel de demers. Reflecţii asupra modei găsim în textele lui Barthes, Bourdieu, Baudrillard etc. Roland Barthes analizează moda ca un limbaj al cărui lexic este „nou în fiecare an”. P. Bourdieu este interesat de capitalul simbolic al caselor de modă. Cât despre Jean Baudrillard, el decriptează maşina de producere a semnelor. Moda funcţionează, scrie el, „pe baza unei echivalenţe logice a frumosului şi urâtului”, care îi permite să impună „trăsăturile cele mai excentrice, cele mai disfuncţionale, cele mai ridicole”. Specificul modei ca fenomen estetic, cât şi complexitatea limbajului de comunicare în modă sunt subiecte complementare de mare importanţă, cercetarea cărora poate contribui la noi înţelegeri în teoria modei contemporane