Natura statică a operat permanent cu aceleaşi subiecte şi motive caracteristice picturii. Unul dintre aceste laitmotive poate fi natura statică cu peşti, simbolul cel mai răspândit și important al creştinismului, frecvent tratat în arta plastică atât în plan european, cât și în spațiul românesc, iar direcţiile de evoluţie sunt multiple şi diverse: de la realism la impresionism și postimpresionism. În spațiul pruto-nistrean tematica a fost abordată în diferite perioade de timp de E. Maleşevschi și A. Baillayre, subiectul fiind reflectat ulterior de I. Vieru, M. Grecu, V. Rusu-Ciobanu, V. Zazerscaia, A. Zevin, V. Cojocaru, M. Saka-Răcilă, D. Bolboceanu, A. Negură, I. Morărescu, V. Rusu ş.a. Pictorii tratează subiectele naturii statice cu peşti în mod divers, bazându-se pe spontaneitatea efectului plastic al coloritului, abordând problema diferit prin cromatică, stil, tratare compozițională proprie. Remarcând calităţile expresive, fiecare lucrare a artiştilor are o anumită valenţă, o manieră proprie de interpretare. Unii se caracterizează prin tendinţe de geometrizare a formelor (I. Morărescu, V. Rusu), alţii o tratează prin prisma interferenţelor genurilor (M. Saka-Răcilă, A. Negură ş.a.). Pornind de la semnificația și descifrarea simbolului, acest subiect prezintă interes și merită o analiză mai detaliată.