Scopul acestui articol constă în analiza procedeelor de sinteză a jazzului cu folclorul muzical românesc. Ca obiect de studiu a fost aleasă Ciuleandra, ultima piesă interpretată în cadrul proiectul Omagiu Mariei Tănase, realizat de Anatol Ștefăneț în 2014 cu formația sa etnojazz Trigon. Ciuleandra reprezintă un dans popular cu un tempo progresiv, accelerat treptat: Andante – Moderato – Allegretto – Allegro – Presto. În ceea ce privește partida vocală, care reprezintă strigaturi, ea se extinde pe strofele 2-8, fiind întreruptă de interludiu. Viziunea interpretativă a lui A.Ștefaneț este un model rar întâlnit, când conceptul unei lucrări jazzistice este influențat de un alt tip de artă și anume teatrul. În acest context putem menționa experimentele formației Cvarta din anii ‘80 ai secolului trecut care practicau în compozițiile sale elemente ale teatrului instrumental. În Ciuleandra influența teatrului popular se manifestă din introducere, bazată pe un dialog recitativ între două din cele șase soliste. În acest sens introducerea este una proeminentă, depășind cu mult, în raport cu originalul, durata acestei melodii. Componența ansamblului instrumental este mai puțin tradițională: aici se îmbină armonios cvartetul de coarde de origine clasică cu secția ritmică de origine jazzistică (percuție și pian) puțin alterată prin includerea instrumentului din orchestră populară (acordeon) și soprano saxofon în postură de solist. A. Ștefăneț transformă materialul muzical original într-o manieră inovatoare: în primul rând, el vine cu schimbările fondului intonațional al piesei. Astfel, celulele melodice sunt plasate pe o scară ascendentă de semiton (de la sunetele mi, fa, fa diez), și ulterior, pe o scară descendentă (de la sunetele si bemol, la, la bemol). Sunt introduse, de asemenea, și unele schimbări pe plan metroritmic: 3 măsuri sunt realizate în 4/4, iar cea de-a patra în 2/4, asigurând astfel fluiditatea discursului muzical. Pe fundalul instrumental se realizează dialogul celor două soliste (C. Pintilie și G. Burlacu). Este un text improvizat spontan. Cântărețele joacă o scenetă din mediul rural, în rolul fetelor tinere, nemăritate care se pregătesc de jocul din sat, unde făceau cunoștință cu flăcăii holtei. Astfel piesa Ciuleandra din repertoriul M. Tănase în viziunea lui A. Ștefăneț este un exemplu unic de fuziune a tradițiilor instrumentale jazzistice și a celor muzical-teatrale populare. În acest context versiunea interpreativă a piesei vizate reprezintă un exemplu unic în practica jazzistică din Republica Moldova.