Introducere. Copii cu despicături labiomaxilo-palatine necesită un tratament prelungit şi extins. Tratamentul ortodontic este efectuat în oricare sau în toate cele patru etape separate: (1) în perioada sugarului înainte tratamentului chirurgical primar, (2) în perioada dentiţiei temporare şi dentiţiei mixte precoce, (3) în perioada dentiţiei mixte tîrzii şi dentiţiei permanente, (4) în perioada adolescentă după finisarea creşterii masivului facial în complex cu chirurgia ortognatică. Obiectivele principale în tratamentul copiilor cu despicături labio-maxilo-palatine prezintă restabilirea profilului facial, ocluziei şi funcţiei dereglate. Scopul studiului. Evaluarea comparativă a eficienţei tratamentului chirurgical prin morfometria craniomaxilofacială la adolescenţi cu şi fără despicături labio-maxilo-palatine. Materiale şi metode. Studiu a inclus pacienţii cu vîrsta cuprinsă între 15-18 ani cu reabilitarea chirurgicală completă care au fost divizaţi în două loturi : I lot a inclus pacienţii cu despicături labio-maxilo-palatine şi malocluzia clasa III , al II lot a inclus pacienţii fără despicatura labio-maxila palatina si malocluzia de clasa III. Analiza morfometrică a inclus parametrii cranieni, maxilarului superior (<SNA, A’-Snp, < MAX1-NA), mandibulei (<SNB, Pg-Go, <1-ML,unghiul gonial,Ar-Go), parametrii verticali ( N-Me, S-Go, Sna-Me) au inclus înainte şi după chirurgie ortognatică. Rezultate. Grupul de pacienţi cu despicături labio-maxile-palatine au arătat o semnificaţie mai mică a valoarii unghiului SNA şi înclinaţia incisivilor superiori faţă de grupul de control. Valoarea unghiului SNB, lungimea mandibulei, înălţimea ramului mandibular de asemenea au arătat o semnificaţie mai mică faţă de grupul de control Parametrii verticali au demonstrat că înălţimea anterioară a feţei la copii cu despicături labio-maxilo-palatine asociate. cu malocluzia de clasa III este mai scurtă, iar înălţimea inferioară a feţei — mai lungă la adolescenţi cu despicături labio-maxilo-palatine asociate cu malocluzia clasa III faţă de grupul de adolescenţi fără despicăruti labio-maxilo-palatine. În urma chirurgiei ortognatice analiza morfometrică craniomaxilofacială au arătat o ameliorare la adolescenţi cu despicături labio-maxile-palatine, însă datele nu au atins valorile normale faţă de lotul de pacienţi cu malocluzia de clasaIII fără despicături labiomaxilopalatine . Concluzii. Chirurgia ortognatică prezintă o metodă eficientă de tratament la adolescenţi cu despicături labio-maxilo-palatine asociate cu malocluzia de clasa III cu ameliorarea parametrilor craniomaxilofaciali.

Introduction. Patients with cleft lip and palate require extensive and prolonged orthodontic treatment. Orthodontic treatment may be required at any or all four separate stages: (1) in infancy before the initial surgical repair of the lip, (2) during the late primary and early mixed dentition, (30 during the late mixed and early permanent dentition and (4) in the late teens after completion of facial growth, in conjunction with orthognatic surgery.The main objectives of treatment in children with cleft lip and palate are to restore the facial profile, occlusion and function disturbances. The aim of the study. Comparative evaluation of the efficacy of surgical treatment by craniomaxillofacial morphometry in adolescents with and without cleft lip and palate. Materials and methods. The study included patients aged 15–18 years with complete surgical rehabilitation who were divided into two groups: Group I included patients with cleft lip and palate and class III malocclusion, Group II included patients without cleft lip and palate –palatal maxilla and class III malocclusion. Morphometric analysis included cranial parameters, upper jaw (<SNA, A’–Snp, <MAX1–NA), mandible (<SNB, Pg–Go, <1– ML, gonial angle, Ar–Go), vertical parameters (N –Me, S–Go, Sna–Me) before and after orthognathic surgery. Results. The group of patients with cleft lip and palate showed a lower significance of the value of the SNA angle and the inclination of the upper incisors compared to the control group. The value of the SNB angle, the length of the mandible, the height of the ramus of the mandible showed a lower significance than the control group. Vertical parameters showed that the anterior face height in children with associated cleft lip and palate with class III malocclusion is shorter, and the lower face height — longer in adolescents with cleft lip and palate associated with class III malocclusion compared to the group of adolescents without cleft lip and palate. Following orthognathic surgery, craniomaxillofacial morphometric analysis showed an improvement in adolescents with cleft lip and palate, but the data did not reach normal values compared to the group of patients with class III malocclusion without cleft lip and palate. Conclusions. Orthognathic surgery presents an effective method of treatment in adolescents with cleft lip and palate associated with class III malocclusion with improved craniomaxillofacial parameters.