S-a constatat că seceta severă şi îndelungată din timpul vegetaţiei plantelor viticole induce majorarea semnificativă a conţinutului de inhibitori de creştere endogeni, stimulatorii de creştere lipsind ori fiind în proporţii extrem de mici. Atât în ţesuturile frunzelor, cât şi ale liberului aceste procese decurg mai intens la soiurile cu creştere moderată şi perioada de vegetaţie mai scurtă (Pinot noir, Aligote) în raport cu ale soiurilor cu creştere viguroasă şi durata mai lungă a vegetaţiei (Cabernet, Moldova). Stimulatorii de creştere la aceste soiuri în iulie nu au fost depistaţi, iar în august s-a înregistrat o activitate neînsemnată. În timpul lunii august diferenţa dintre soiuri în conţinutul de inhibitori scade, fi ind însă mai înalt la plantele de Cabernet şi Moldova. Odată cu sporirea activităţii inhibitorilor de creştere are loc reducerea activităţii fotosintezei. O infl uenţă semnifi cativă asupra metabolismului substanţelor regulatoare de creştere exercită conţinutul de humus şi concentraţia carbonaţilor de Ca activ în sol. Astfel la plantele de Cabernet de pe sol cu 3% de humus a fost observată o activitate modestă, atât a stimulatorilor, cât şi a inhibitorilor de creştere, în timp ce la cele de pe sol cu 0,5% de humus stimulatorii au lipsit, iar conţinutul de inhibitori a fost înalt, constituind 239% şi fi ind de circa 4,4 ori mai mare în raport cu al plantelor de pe sol cu 3% de humus. Metabolismul reglatorilor de creştere în frunzele soiurilor a depins, într-o anumită măsură, şi de concentraţia carbonaţilor de Ca activ în sol. Astfel la plantele de Aligote de pe sol cu 5% de calcar activitatea sumară a stimulatorilor de creştere a constituit 119%, fi ind de 3,4 ori mai înaltă în raport cu cea a plantelor de pe sol cu 10%. Reacţia solului Cabernet însă a fost inversă, având o activitate sumară a stimulatorilor de 82% la plantele de pe sol cu 10% de Ca (adică la concentraţia limită de toleranţă a portaltoiului R×R-101-14) şi doar de 14% la cele de pe sol cu 5% de carbonaţi. Aşadar, soiul cu rezistenţă mai înaltă la acţiunea carbonaţilor de Ca activ în sol a avut un conţinut mai înalt al stimulatorilor de creştere în frunzele plantelor de pe sol cu concentraţia de carbonaţi la limita toleranţei portaltoiului (10%), iar soiul Aligote – la plantele de pe sol cu concentraţia moderată a carbonaţilor (5%). De menţionat, că în frunzele plantelor ambelor soiuri de pe sol carbonatic a fost înregistrat un anumit nivel al conţinutului de stimulatori de creştere în detrimentul plantelor de câmp şi în pofi da faptului că în condiţiile casei de vegetaţie ele au un ritm mai accelerat de creştere şi erau într-o etapă mai avansată a proceselor de maturare şi îmbătrânire, când stimulatorii de creştere ar fi trebuit aproape să lipsească. Acest fenomen se poate datora condiţiilor de umiditate care la plantele din câmp erau extrem de severe din cauza secetei grave, iar la cele de pe terenul casei de vegetaţie umiditatea solului se ţinea la nivelul optimal. În timpul perioadei de pregătire a plantelor către iernare (octombrie) conţinutul de stimulatori în ţesuturile liberului a fost nul, cu excepţia plantelor de pe sol cu 3% de humus la care s-a înregistrat o activitate nu prea însemnată de stimulatori de creştere. Activitatea sumară a inhibitorilor a fost înaltă. Astfel, ca şi în ţesuturile frunzelor, cel mai înalt conţinut de inhibitori (377%) l-au avut plantele de pe sol cu 0,5% de humus (peste 3 ori mai mare ca la plantele de pe sol cu 3% de humus). Carbonaţii de calciu au avut o infl uenţă mai puternică asupra soiului Cabernet. Conţinutul inhibitorilor în ţesuturile liberului acestui soi a fost de 1,8 ori mai înalt la plantele de pe sol cu 5% de calcar şi de două ori la cele de pe sol cu 10% în raport cu al plantelor de Aligote. Prin urmare, în timpul repausului profund plantelor soiului Cabernet Sauvignon cu toleranţă mai înaltă la calcar crescute pe soiuri cu concentraţia diferită de Ca activ în sol le este caracteristic un conţinut mai înalt de inhibitori în ţesuturile liberului în raport cu al plantelor de Aligote, cu rezistenţă mai redusă.