Dinastiile lăutarilor şi tradiţiile lor în baza materialelor presei republicane (anii 60–90 ai sec. XX)
Закрыть
Articolul precedent
Articolul urmator
142 0
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
398.8:78.071.2(478)”XX” (1)
Фольклор в узком смысле (725)
Музыка (1814)
SM ISO690:2012
PROCOP, Svetlana. Dinastiile lăutarilor şi tradiţiile lor în baza materialelor presei republicane (anii 60–90 ai sec. XX). In: Tradiţii şi procese etnice, Ed. Ediţia a 4-a, 30 martie 2023, Chişinău. Chişinău: Notograf Prim, 2023, Ediția 4, p. 45. ISBN 978-9975-84-188-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tradiţii şi procese etnice
Ediția 4, 2023
Conferința "Simpozionul internaţional de etnologie:"
Ediţia a 4-a, Chişinău, Moldova, 30 martie 2023

Dinastiile lăutarilor şi tradiţiile lor în baza materialelor presei republicane (anii 60–90 ai sec. XX)

CZU: 398.8:78.071.2(478)”XX”

Pag. 45-45

Procop Svetlana
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 31 iulie 2023


Rezumat

În baza materialelor publicate în presa republicane din anii 60–90 ai sec. XX vom încerca să trezim interes pentru muzicienii – lăutari în perioada socialismului „dezvoltat” și „târziu” din Republica Moldova. Se știe că grupurile etnice ale țiganilor au fost împărțite după ocupație, printre care unele dintre cele mai frecvente erau: „lingurari, leieși, ursari, vatrași, lăutari” etc. De-a lungul timpului, tradițiile lăutarilor s-au împletit atât de armonios cu tradițiile popoarelor balcanice, inclusiv ale locuitorilor întregului interfluviu Pruto-nistrean, încât astăzi devine din ce în ce mai greu să separăm componenta țigănească în creația muzicală a lăutarilor. În timp ce originea lăutarismului, ca fenomen cultural și ca ocupație cotidiană tradițională a țiganilor, este menționată din ce în ce mai puțin. Lucrând de-a lungul ultimilor ani cu presa republicană, ne-am putut asigura că tema descendenților lăutarilor, precum și tema muzicienilor-lăutari contemporani continuă să entuziasmeze jurnaliştii republicii atât acum, cât și în perioada sovietică. În studiu de față ne bazăm doar pe acele materiale despre lăutari care au fost publicate în presa republicană în perioada anilor 60–90 ai sec. XX și care conțin sintagma „țigan-lăutar”. În perioada menționată, presa evita să menționeze naționalitatea eroilor de reportaje, eseuri și articole, datorită conceptului de „popor sovietic” aprobat tacit și răspândit de ideologii sovietici. Au existat însă și excepții, mai ales când era vorba de cultură. Chipurile eroilor de proveniență romă au fost puse la temelie de către scenariști și regizori în crearea unor eroi romantizați și înfrumusețați cu o splendoare fantastică în domeniul cinematografiei, muzicii și teatrului. Cu toate acestea, în sate și orașe, atât la sudul, cât și la nordul republicii noastre, în paralel cu acești eroi, în viața de zi cu zi, la nunți și cumetrii, înmormântări și orice petreceri tradiționale activau tarafuri populare în care, de regulă, cânta cel puțin un descendent dintr-o familie de țigani-lăutari.

Cuvinte-cheie
Romi/țigani, muzicieni populari, lăutari, presa republicană