Scopul procesului penal este protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și protejarea persoanei de fapte ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor legală de cercetare a infracțiunilor presupuse sau săvârșite, astfel ca orice persoană care a comis o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală și condamnată [2, art.1, al.2]. Urmărirea penală, ca prima fază a procesului penal, constă din administrarea materialului probator necesar cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului, în scopul stabilirii dacă poate fi trimisă cauza în judecată. Administrarea materialului probator presupune activitatea de descoperire, fixare, verificare şi apreciere a probelor prin diferite mijloace și procedee probatorii, prevăzute de lege. Iar identificarea făptuitorului se prezumă din faptul că probele administrate trebuie să contribuie la depistarea celor care au săvârşit infracţiunea. Presupusul făptuitor, pe parcursul procesului penal, îmbracă diferite „haine juridice” – de la „bănuit” până la „condamnat/achitat”. Totodată, prezentarea probelor de neapartenență a făptuitorului la săvârșirea infracțiunii este temei de a înceta orice acțiuni procesuale în privința acestei persoane, la orice etapă a procesului penal.

The purpose of the penal process is to protect the person, the society and the state from crimes, as well as to protect the person from the illegal actions of the people holding positions of responsibility in their legal activity of investigating supposed or committed crimes, so that each individual that has committed a crime is punished accordingly and not one innocent person is held accountable and convicted [2, art.1, para.2]. The criminal investigation, as a first phase of the penal process, consists of administering the necessary evidentiary materials regarding the existence of the crime and identifying the perpetrator, with the purpose of establishing if the case can be sent to a court of law. The administering of the evidentiary materials implies discovering, securing, checking and assessing the evidence through various probative methods and procedures that are stipulated by law. The identification of the perpetrator is presumed from the fact that the administered evidence must contribute to detecting those who have committed the crime. During the penal process, the supposed offender dons different ‘judicial clothes’: from ‘suspect’ to ‘convict/acquitted’. At the same time, presenting evidence that the perpetrator did not partake in committing the crime represents basis for terminating all procedural actions in regard to this person, at any stage of the penal process.