Probleme stringente ale Chișinăului postbelic, dezbătute în cadrul ședinţelor activului de partid comunist (1945-1946)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
236 5
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-18 09:16
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(498-25)ʺ1945/1946ʺ (1)
Istoria României. Republica România (133)
SM ISO690:2012
PETRENCU, Anatol. Probleme stringente ale Chișinăului postbelic, dezbătute în cadrul ședinţelor activului de partid comunist (1945-1946). In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie: In memoriam Ion Niculiţă, Ed. IX, 26 mai 2023, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2023, Ediția IX, pp. 80-81. ISBN 978-9975-62-524-1.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie
Ediția IX, 2023
Conferința "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie"
IX, Chișinău, Moldova, 26 mai 2023

Probleme stringente ale Chișinăului postbelic, dezbătute în cadrul ședinţelor activului de partid comunist (1945-1946)

CZU: 94(498-25)ʺ1945/1946ʺ

Pag. 80-81

Petrencu Anatol
 
 
 
Disponibil în IBN: 22 mai 2023


Rezumat

În august 1944, sovieticii au reocupat orașul Chișinău. Administraţia nouă, venită din URSS, în majoritatea ei – vorbitoare de limba rusă, s-a confruntat cu un șir de probleme de ordin economic, social, medical etc. Cele mai acute probleme ale orașului au fost discutate în ședinţele activului de partid. În cadrul acelor ședinţe (patru – în 1945; șase – în 1946), au fost convocaţi conducătorii întreprinderilor comunale ale orașului, secretarii de partid ai orașului și ai celor trei raioane – Leninskii, Stalinskii și Krasnoarmeiskii, șefii întreprinderilor industriale etc. Problemele evidenţiate, discutate și propunerile privind soluţionarea lor au fost următoarele: 1) asigurarea orășenilor cu produse alimentare, în primul rând – cu pâine; 2) asigurarea orășenilor cu apă potabilă, canalizare; 3) asigurarea cu spaţiu locativ, de care era tot mai mult și mai mult nevoie. Conform materialelor consfătuirii din 4 februarie 1945, Guvernul sovietic a alocat suma de 3 mln. ruble pentru restabilirea fondului locativ (40 de mii de m²). Pentru realizarea sarcinilor puse și valorificarea banilor alocaţi, activiștii comuniști au decis să construiască fabrici de cărămizi (1,4 mln. bucăţi pe an), fabrici de ciment etc. Una din marile probleme era lipsa forţei de muncă calificate. În ședinţa activului de partid de pe data de 7 decembrie 1945, participanţii la dezbateri au constatat: lucrările de restabilire a orașului se desfășoară insuficient. Secretarul organizaţiei de partid a raionului Leninskii Kustodov spunea: „Până în momentul de faţă în oraș nu avem un teatru exemplar, dar avem nevoie de multe teatre; nu avem un cinematograf exemplar, dar este nevoie de câteva... Noi nu avem magazine, ospătării bune, nu avem ateliere de deservire socială a muncitorilor...”. Oratorul a adus pilde de neîndeplinire a planului aprobat. Astfel, instituţiei „Pașcetorg” („Comerţul cu produse alimentare”) i-au fost alocate din bugetul de stat pentru 1945 1,3 milioane ruble, din care întreprinderea nominalizată a valorificat doar 278 de mii de ruble”, sau 21%. Același activist de partid a constatat că autorităţile republicane și orășenești au făcut prea puţin pentru a produce materiale de construcţie locale. În Chișinău nu puteau fi găsite sticlă pentru geamuri, nu era ciment, nu erau cuie. „Toate acestea, spunea Kustodov, nu pot fi aduse din Moscova (citește – din URSS, A.P.). Toate acestea trebuie confecţionate pe loc”.