During the communist period, institutionalizing all children diagnosed with autism was considered the most correct way of caring for and possibly educating them, as they were considered to need an environment adapted to special requirements. According to these laws, children were divided into recoverable, partially-recoverable and irrecoverable. The category of children considered recoverable received the first orientation to schools for the handicapped or autistic, and those with mild mental impairment to auxiliary schools. After completing secondary school, children were enrolled in special vocational schools in search of a professional qualification. Children considered as partially recoverable were admitted to boarding schools and carried out elementary school education. Children considered irretrievable, i.e. practically diagnosed with severe mental handicap or associated deficiencies, were hospitalized in hospital-dormitories, where they receive only care, staff from these institutions who have medical training. Nowadays, things have changed. Children with autism ended up being integrated in mainstream schools, so we also find them in inclusive schools, not only in special schools. Also, therapy is a real solution for these children and we should refer not only to cognitive-behavioral therapy or ABA but also to occupational therapy, which can be very helpful.

În perioada comunistă, internarea tuturor copiilor diagnosticați cu autism într-o instituţie era considerată modalitatea cea mai corectă de îngrijire şi, eventual, de școlarizare a lor, întrucât se considera că au nevoie de un mediu adaptat cerințelor speciale. Potrivit acestei legi, copiii erau împărţiţi în recuperabili, parțial-recuperabili şi irecuperabili. Categoria de copii considerați recuperabili primea orientare către școli pentru deficienți sau autiști, iar cei cu deficienţă mentală ușoară, spre școli-ajutătoare. După finalizarea nivelului gimnazial, aceşti copii erau şcolarizaţi în şcoli profesionale speciale, în vederea obţinerii unei calificări profesionale. Copiii consideraţi drept parţial-recuperabili erau internaţi în cămine-şcoală şi desfăşurau educaţie şcolară elementară. Copiii consideraţi drept irecuperabili, adică diagnosticaţi practic cu handicap mental sever sau deficienţe asociate, erau internaţi în cămine-spital, unde primeau doar îngrijire, personalul din aceste instituţii având doar pregătire medicală. În zilele noastre, lucrurile s-au mai schimbat. Copiii cu autism au ajuns să fie integrați în școli de masă, așa încât îi găsim și în școli incluzive, nu doar în școlile speciale. De asemenea, terapia reprezintă o soluție reală pentru acești copii și ar trebui să ne referim doar la terapia cognitiv-comportamentală sau la ABA ci și la terapia ocupațională, care poate fi de foarte mare ajutor.