Termenul Școală de compoziție a fost utilizat, în special, pentru a defini o grupare de compozitori  a cărei direcție în creația muzicală întrunește două condiții: se revendică de la un maestru fondator și continuă tradiția, de multe ori depășind modelul acestuia.   În acest sens, în cea de-a doua jumătate a secolului XX, maestrul școlii de compoziție muzicală a principalului centru de cultură muzicală de învățământ din Transilvania – Academia de Muzică „Gh.  Dima” din Cluj-Napoca – a fost Sigismund Toduță. Figură dominantă prin autoritatea conferită de erudiție și de spiritul său enciclopedic, S. Toduță a format generații întregi de compozitori a căror drum creator a marcat, de asemenea, orientări în muzica contemporană românească. Compozitorii Cornel Țăranu, Vasile Herman, Erwin Junger, Emil Simon, Hans Peter Türk, Dan Voiculescu, Csiky Boldizsár, Peter Vermessy,Valentin Timaru, Adrian Pop au fost discipolii lui  S. Toduță, care au creat simfonii de mare forță expresivă, marcând direcții stilistice diverse în peisajul muzicii contemporane. Având filiații „componistice” diferite, Eduard Terenyi (care a studiat cu Jodál Gábor) și Tudor Jarda (discipol al lui Mihail Andreescu) au fost, de asemenea, importanți creatori de simfonii,  reprezentând spiritul multiculturalității transilvane.  Maestrul Cornel Țăranu a preluat conducerea acestei școli de compoziție după retragerea lui S. Toduță din activitate, în ultimele două decenii ale secolului XX și primul deceniu al noului mileniu. Rod al unei devotate și responsabile coordonări artistice și componistice, generația de compozitori „crescută” de C. Țăranu fost reprezentată de:  Adrian Pop, Dora Cojocaru, Ionică Pop, Iulia Cibișescu, Adrian Borza, urmați în secolul XXI de Cristian Bence Muk, Șerban Marcu, Metea Răzvan, Tudor Feraru. Actualmente, compozitorul Adrian Pop este coordonatorul principal al destinelor viitorilor compozitori, Adrian Borza, Șerban Marcu și Cristian Bence Muk, preluând responsabilitatea consolidării unui viitor strălucit al compoziției muzicale în acest   prestigios sălaș de învățământ transilvan, Academia de Muzică „Gh. Dima din Cluj-Napoca.             Lucrarea își propune să evidențieze rolul și locul simfoniei în creația acestor compozitori, ca rod al maturității creatoare, al  meșteșugului în arta scriiturii orchestrale. În același timp, lucrarea va încerca să creioneze o imagine globală a evoluției acestui gen prin prisma etapelor stilistice, a limbajului fiecărui compozitor și adaptării la orientările și direcțiile muzicii contemporane în ultimele șapte decenii.