Solurile constituie principala resursă naturală a Republicii Moldova, fiind considerate drept cele mai fertile din lume. Solurile țării noastre prezintă circa un miliard tone de humus, 50 milioane tone de azot, 60 milioane tone de fosfor și 700 milioane tone de potasiu. Suprafața totală a fondului funciar al Moldovei constituie 3384,72 mii ha, inclusiv 2091,9 ha – terenuri cu destinație agricolă [1]. După componența și fertilitatea naturală, solurile Moldovei se caracterizează printr-o remarcabilă diversitate, legată de variațiile zonalității orizontale și verticale locale, condițiile climaterice și geologice. Unul din principalele obiective ale Republicii Moldova este păstrarea pe termen lung a calității învelișului de sol, concomitent cu protecția mediului ambiant. De nivelul calității solurilor depinde, în mare măsură, productivitatea culturilor agricole, dezvoltarea sectorului zootehnic, exportul de produse agroalimentare, bunăstarea populației și situația ecologică din țară [2]. În cadrul ecosistemelor terestre solul îndeplinește diverse funcții: ecologice, industriale, sociale și tehnico-economice. Importanța social-economică a solurilor este determinată de realizarea potențialului productiv, fiind folosite în calitate de mijloc de producere în agricultură.Actualmente, o metodologie de evaluare globală a calității solului, valabilă pentru orice condiții și utilizări, nu există și nici nu poate fi elaborată, deoarece solul este un sistem eterogen, multifazic, iar calitatea lui se estimează în funcție de modul de folosire sau de funcțiile pe care le îndeplinește, care sunt foarte variate. Evaluarea calității solului se face pentru fiecare utilizare sau funcție în parte, pornind fie direct de la proprietățile pedotopului (indicatori pedologici), fie pe bază de funcții ale solului care, la rândul lor, sunt estimate tot prin indicatori pedologici [3]. Pentru determinarea indicatorilor bio-fizico-chimici, în țara noastră, se utilizează metode standardizate, recomandate de organizațiile internaționale și naționale de standardizare: Organizația Internațională de Standardizare, Comitetul European de Standardizare, Institutul Național de Standardizare etc. De exemplu: - spectroscopia cu absorbție atomică – în cazul metalelor, inclusiv și a celor grele. Aici se pot enumera: Ca, Mg, Na, K, Cu, Cd, Pb, Hg, Ni, Mn etc. Analiza metalelor trebuie să fie efectuată în urma mineralizării cu acid tare (HCl, HNO3), cu ulterioara diluție în caz de necesitate; - spectrofotometria și fotocolorimetria – cantitatea de sulfați, nitrați, fosfor; - procedeul Kjeldahl – conținutul total de azot; - gravimetria – cantitatea de humus, umiditatea; - titrimetria – conținutul de hidrogenocarbonați, calciu, magneziu; - potențiometria – pH și electroconductibilitatea extractului apos; - cromatografia cu gaze – produse petroliere, pesticide organoclorurate, bifenili policlorurați, hidrocarburi aromatice policiclice etc. Metodele de analiză a calității solului, inclusiv și metodele enumerate, permit de a stabili caracteristicile calitative și cantitative ale acestuia. Totodată, rezultatele obținute relevă corespunderea solului cu normele stabilite la nivel național, condiționând destinația lui (Tabelul 1). Indiferent de metoda utilizată și parametrul analizat, executorul este obligat să asigure calitatea etapelor efectuate în procesul de analiză. Măsurile de asigurare a validității rezultatelor analizelor efectuate pe probe de sol includ: 1) efectuarea analizelor repetitive/ paralele; 2) verificarea cu ajutorul probei blanc; 3) analizarea probei de control pentru completarea diagramei de control; 4) calibrarea intermediară a echipamentelor; 5) verificarea rezultatelor obținute înainte de emitere a rapoartelor de încercare; 6) participarea periodică la încercări de competență sau la comparări interlaboratoare etc. Influența negativă asupra calității solurilor este condiționată de diverse procese atât naturale, cât și antropice, ultimele având un impact considerabil. Tabelul 1. Concentrațiile maxime admisibile în sol și influența negativă asupra sănătății populației [4] d/o Poluant CMA, mg/kg Influența negativă 1 Cu mobil 3,0 - în cantități mari practic toate metalele sunt toxice; - posedă proprietatea de a se acumula în organismul uman; - frânează sau chiar blochează procesele biochimice intracelulare; - posedă proprietăți mutagene și cancerigene etc. 2 Cu total 132,0 3 Zn mobil 23,0 4 Zn total 220,0 5 Ni mobil 4,0 6 Ni total 80,0 7 Pb mobil 6,0 8 Pb total 32,0 9 Mn mobil 140,0 10 Mn total 1500,0 11 Nitrați 130 - iritare locală a tubului digestiv, congestii și hemoragii la nivel digestiv și renal. 12 Suma HCH 0,1 - creșterea morbidității prin maladie de cancer; - dezvoltare anormală; 13 Suma DDT 0,114 Suma BPC 0,06 - fertilitate scăzută; - slăbirea imunității și reducerea capacitaților intelectuale; - maladii ale ficatului etc. 15 HCB 0,03 Studiile și analizele pedologice realizate în ultima perioadă au demonstrat că starea actuală a solurilor țării este îngrijorătoare, acestea fiind afectate de diverse procese de poluare, eroziune, dehumificare, solonizare, salinizare etc. În solurile valorificate, datorită reducerii materiei organice, conținutul de humus scade anual cu 0,5-0,7 t/ha. În același timp, sistematic se reduc rezervele de elemente nutritive cu 150-180 kg/ha, se dereglează bilanțul azotului, fosforului și potasiului în sol. Totodată, cresc considerabil concentrațiile diferitor poluanți, care nimeresc în sol odată cu aruncarea, în special neautorizată, a deșeurilor de diferit tip (menajere, medicinale, industriale etc.), deversarea apelor reziduale, utilizarea neconformă a pesticidelor, fertilizanților etc. Spre exemplu, în anul 2000, în sol, s-au încorporat 8,97 mii tone de îngrășăminte chimice, pe când, în anul 2020, conținutul acestora a fost de circa 60 mii tone. Conținutul mediu sumar al poluanților în soluri constituie aproximativ 0,0008 mg/kg [1], distribuția lor fiind condiționată de diverși factori, precum: nivelul de industrializare a teritoriilor, chimizarea terenurilor agricole, evacuarea centralizată sau aruncarea necontrolată a diferitor tipuri de deșeuri, incidența complexelor zootehnice etc. Condițiile de pătrundere și distribuție a poluanților determină necesitatea monitorizării calitative și cantitative permanente a conținutului de chimicale în sol și alți factori de mediu, precum și transformările lor. Domeniul protecției solului necesită nu doar o monitorizare atentă, dar și o reglementare legislativ-normativă, politici și strategii naționale, proiecte și investiții de reabilitare, acestea asigurând bunăstarea și sănătatea populației.