In the history of development, law is always presented as an subject and as an instrument of order and knowledge. Today, the current issue with knowledge consists in the identification of essential moments, which are part of a practice characterized by a concrete utility and a real appreciation that confers the right to recognition as a field of study, research, and science. The reality, however, being motivated by the diversity and complexity of their theoretical, practical, executional implementation, generated many rules, norms and principles – utilitarian, deontologi-cal, and so on, which sometimes contradict, even cancel each another, which causes disagree-ments and misunderstandings. The presence of the same significant criteria, which formed the basis for the founding of other branches of law, is also present in the pharmaceutical (medical-pharmaceutical) law nominated as an independent branch of law.

În istoria evoluției umane, dreptul dintotdeauna este prezentat ca obiect şi ca instrument al ordinii și cunoaşterii. În prezent, problema actuală a cunoașterii constă în depistarea momen-telor esenţiale, când o parte a practicii, caracterizată printr-o utilitate concretă şi o apreciere rea-lă, posedă dreptul a fi recunoscută drept domeniu de studiu, cercetare, ştiinţific. Realitățile însă, fiind motivate prin diversitatea şi complexitatea fondării lor teoretice, practice, de executare au generat multe reguli, norme şi principii – utilitariste, deontologice, ş.a. – care uneori se contrazic, chiar se anulează reciproc, fapt ce provoacă dezacorduri şi neînţelegeri. Prezența acelorași criterii semnificative, care au stat la temelia înființării (fondării) altor ramuri de drept se atestă și în ca-zul Dreptului farmaceutic (medicofarmaceutic) propus ca ramură independentă de drept.