Problematica prezentului, dar mai ales a viitorului ştiinţei economice, e atât de serioasă şi generoasă, încât a cuteza a o surprinde în paginile unui scurt articol poate sugera lipsă de măsură. Asumându-ne un atare risc, încercăm, în paginile acestui succint material, să invocăm câteva împrejurări din care să rezulte că perspectiva clasică este, realmente, generoasă, deschisă şi perpetuu inovatoare. Mai mult, încercăm să convingem că angajarea eforturilor spre o atare pistă e obiectivă şi stringent necesară.