Articolul pune în valoare informații puțin cunoscute și inedite privind istoria și arhitectura Sinagogii Mari din orașul Chișinău, construite în secolul al XVIII-lea. Ea a constituit centrul de referință al Mahalalei Jidovești a Chișinăului preimperial, rămânând pe parcursul secolului al XIX-lea cel mai mare și, totodată, unicul edificiu de cult ebraic din oraș cu statut de sinagogă. În anii ’50 ai secolului al XX-lea, Sinagoga Mare a fost închisă și apoi demolată de către autoritățile sovietice. Încăperea principală a Sinagogii Mari avea un plan cvasi pătrat, în cruce greacă înscrisă. Patru piloni de zidărie susțineau, prin intermediul unor arce, nouă bolți în cruce. Spațiul sălii era prevăzut cu două registre de ferestre. Dinspre vest, sala era precedată de un vestibul flancat de încăperile de rugăciune a confreriilor iudaice: ShomrimLaboker și a Croitorilor. Intrările în vestibulul sinagogii și în încăperile de rugăciune erau protejate de o galeriepridvor, care era deschisă spre stradă printr-o arcadă pe stâlpi de piatră. La nivelul secund al edificiului se afla compartimentul destinat femeilor. Accesul la etaj era asigurat de o scară atașată fațadei laterale a edificiului. Acoperișul unic, în patru ape, care acoperea volumul prismatic al Sinagogii Mari, precum și particularitățile elementelor arhitecturale exterioare, îi oferea acesteia înfățișarea unei case de locuit urbane specifice orașelor europene ale secolelor XVII-XVIII.

The article highlights little known and unpublished information on the history and architecture of the Great Synagogue in the city of Chisinau, built in the 18th century. It was the reference center of the Jewish Quarter of the pre-imperial Chisinau. During the nineteenth century, it was the largest and, at the same time, the only Jewish religious building with synagogue status in the city. In the 50s of the twentieth century, the Great Synagogue was closed and after that demolished by the Soviet authorities. The main part of the Great Synagogue was occupied by the assembly hall, that had a floor plan that figured a Greek cross inscribed in a square. Four pillars supported nine cross vaults. The space of the hall was lighted by means of two window registers. On the west side, the hall was adjoined by a vestibule flanked by the prayer rooms of the Jewish fraternities: Shomrim-Laboker and the Tailors. The entrances to the synagogue vestibule and to the prayer rooms were protected by a gallery, which ran throughout the entire main facade of the synagogue. The gallery was opened to the street through arches supported by stone pillars. On the second floor of the building, was the compartment for women. A staircase, attached to the side facade of the building, provided the access to this floor. The unique roof with four slopes, which covered the prismatic volume of the Great Synagogue, as well as the particularities of the exterior architectural elements, offered it the appearance of an urban dwelling house specific to the European cities of the 17th-18th centuries.