The article summarizes the research of written, cartographic and epigraphic sources on the history of the city of Izmail and its fortification, which relate to the period from the end of the 16th to the beginning of the 19th centuries. The city of Izmail arose on the left bank of the Danube at a long-standing crossing called Ismail-hechidi, according to the decree of Sultan Ottoman Empire, Murad III. The decree (firman) provided for the transfer of these lands into the possession of the head of his harem, Khabeshi Mehmed-aga. This is probably why the founded city was originally called Mehmedabad (the city of Mehmed) - in honor of its founder. However, this name did not become popular in the future, since Mehmet-aga soon died. Probably, the name “Izmail” was associated with the original name of the crossing, which, in turn, was associated with the name of a certain “saint”, Ismail Baba, buried here. The remains of the turbe of this local revered man and the abode of dervishes (tekke) next to him remained in Izmail until the end of the XVIII century. In the very first years, a stone castle with a garrison of 36 people, a large hammam, a marina and shipyards, a stone khan, a stone dome mosque and other major buildings that became the basis of the infrastructure of the young city appeared in Izmail. Eventually in 1591, Izmail was transferred to the ownership of waqf, and his tax revenues began to go in favor of Islamic shrines in Mecca, Medina and Jerusalem. In the entire history of the city, it experienced at least six major construction periods associated with fortifications.

Articolul prezintă rezultatele cercetării surselor scrise, cartografice și epigrafice referitoare la istoria orașului Ismail și fortificarea acestuia, ce se referă la perioada de la sfârșitul secolului al XVI-lea până la începutul secolului al XIX-lea. Orașul Ismail a apărut pe malul stâng al Dunării la un vechi vad numit de turci Ismail-geçidi, conform decretului sultanului otoman Murad al III-lea. Decretul (firmanul) prevedea darea acestor pământuri în posesia șefului haremului său, Habeşi Mehmed-aga. Acesta era probabil motivul pentru care orașul fondat a fost inițial numit Mehmedabad (orașul lui Mehmed) – în onoarea fondatorului său. Însă acest nume nu s-a încetăţenit, deoarece Mehmed-aga curând a decedat. Probabil, toponimul „Ismail” a fost asociat cu denumirea inițială a vadului, care, la rândul său, a fost asociată cu numele unui „sfânt”, Ismail Baba, înmormântat aici. Rămășițele mausoleului (türbe) acestei persoane venerate, precum și lăcaşul dervișilor (tekke) de pe lângă acesta, puteau fi văzute la Ismail până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În primii ani de la întemeiere, la Ismail au fost construite un castel de piatră cu o garnizoană de 36 de luptători, un hammam mare, un port şi șantiere navale, un han de piatră, o moschee cu cupolă de piatră și alte clădiri capitale ce au alcătuit baza infrastructurii tânărului oraș. Deja la 1591, Ismailul a ajuns în proprietatea waqf-ului, iar veniturile sale fiscale erau transferate la Mecca, Medina și Ierusalim. Pe parcursul istoriei, orașul a cunoscut cel puțin șase perioade constructive importante legate de lucrările de fortificare.