Asemănarea dintre limbile rusă, descendenta directă a slavonei ve­chi, și sanscrită, o limbă semimoartă, este destul de evidentă pentru cel care cunoaște bine măcar una dintre acestea și încearcă să o însu­șeas­că, pe cât e posibil, pe cea de-a doua. Absolut distincte prin alfabet (rusa utilizează alfabetul chirilic, care a înlocuit глаголица și mai ve­che, iar sanscrita utilizează alfabetul devanagari, atestat pentru prima da­tă în secolele I-IV după Chr.), aceste două limbi se apropie la nivel fo­­nematic suficient de mult pentru a trezi curiozitate și dorință de a le cer­ceta.„Descoperirea sanscritei de către filologii europeni și atestarea apro­­pierii acesteia de limbile clasice ale antichității – greaca și latina – a fost un imbold pentru apariția unei noi științe – lingvistica com­pa­ra­ti­vă a lim­bilor indo-europene”, susțin K.L. Borisov și A.K. Șapoș­ni­kov în luc­ra­rea Русско-санскритский сравнительный словарь, apă­rută în 2015. Aceștia menționează că primul orientalist care a observat ase­mă­na­rea dată este britanicul William Jones (1799), după care au ur­mat lucrarea lui Schlegel Despre limba și înțelepciunea indienilor (1808) și cea a lui Golowkin Etimologii slavone luate din sanscrită (1809). Cele mai reprezentative lucrări de analiză contrastivă între lim­bile rusă și sanscrită sunt cele ale lui Karl Brugmann (1891), An­toi­ne Meillet (1895, 1905), Monier Williams (1899) și Max Vasmer (1958).Asemănări ale limbilor cercetate se atestă la nivel fonetic, morfo­lo­gic și lexico-semantic.a) Nivelul foneticAsemănarea fonetică este ușor observabilă la toate părțile de vor­bi­re, fapt care plasează rusa (slavona evoluată) într-o poziție privilegiată față de celelalte limbi europene, care pretindeau la moștenirea sans­cri­tă. În acest context, este necesar de menționat următorul fapt, destul de curios. În 1963, profesorul sanscritolog Durga Prasad Shastri a vizitat Moscova și a rămas uimit de asemănarea celor două limbi. Când i s-a spus la re­cepție numărul camerei sale de hotel 234, (двести тридцать четыре), profesorul a tradus imediat cifra în sanscrită „Dvishata tri­dasha chat­va­ri”. Acest fapt l-a inspirat atât de mult, încât la întoar­ce­rea sa în India, acesta a scris un articol cu tema „Legătura dintre limba rusă și sans­cri­tă”, în care menționează: „Dacă m-ar întreba cineva, care două limbi din lume se aseamănă cel mai mult, eu aș răspunde fără ezitare – rusa și sanscrita” .tabelb) Nivelul morfologic Gramatica lui Panini, cunoscută de acum 2600 de ani, menționează o regulă de schimbare a valorii morfologice a șase pronume în ad­ver­be, cu ajutorul sufixului „-da”, adăugat la sfârșitul cuvântului sanscrit. În limba rusă, această regulă este ilustrată de trei pronume.tabelInfinitivul în limbile rusă și sanscrită se formează cu ajutorul unui sufix similar: „-ать” sau „-ить” în rusă și „-ati” în sanscrită. De ex:. Жить, мешать, сажать și jivayati, mekshayati, sadayati. Curios este faptul că în hindi, sufixul infinitival „-ati” a dispărut, fiind înlocuit de un altul „-na” – dena, lena, karna.c) Nivelul lexico-semnaticPe lângă asemănarea fonetică și, parțial, morfologică a cuvintelor în limbile analizate, trebuie să ilustrăm câteva toponime rusești, care de­monstrează apropierea cronologico-spațială a popoarelor slave de ce­le de pe subcontinentul indian. Astfel, avem de-a face cu următoa­re­le de­numiri de râuri – Мокша și Кама, aflate în regiunea Mordovia, Ганга și Падма în Arhanghelsk, Индра în Ekaterinburg și denumiri de orașe – Майа, alături de Iakutsk, Арья, în Ecaterinburg, Чита în Zabaikalie și Ачит în Sverdlovsk. Toponimele de mai sus de­mons­t­rea­ză o in­te­racț­iune considerabilă între cele două popoare, drept rezultat al căreia s-a produs și apropierea dintre limbile acestora.      În concluzie, menționăm faptul că limba sanscrită comportă o ase­mă­nare uimitoare cu limba rusă în plan fonetic, morfologic și lexico-se­mantic, deși nu putem afirma cu certitudine descendența uneia din cea­laltă, din motiv că nu există dovezi incontestabile, ci doar pre­su­pu­neri ale diferiților savanți.