Metafora conceptuală a intrat în atenția lingviștilor abia începând cu anii ’70 ai secolului trecut, tezele ei fundamentale fiind expuse de lingvistul-teoretician G.Lakoff și filosoful M.Johnson în cartea Metaphors we live by – Metaforele cu care trăim [1]. Studierea intensivă a metaforei, caracteristică pentru știința contemporană, atinge și sfera comunicării politice. Lingviștii și politologii, precum și psihologii, sociologii, specialiștii în teoria comunicării și a relațiilor cu publicul conștientizează că „politica este, în mare măsură, o problemă de limbă” [2, p.5]. Se conturează un nou domeniu al lingvisticii aplicative – lingvistica politică, ce studiază „spațiul” discursului politic. Discursul politic, ca și orice alt discurs instituțional în general, este mai puțin liber decât vorbirea cotidiană: fiecare cuvânt din el este studiat în prealabil și cântărit cu atenție. Interpretarea metaforei ca principiu organizațional al sistemului conceptual al omului, care condiționează percepția lui, gândirea și comportamentul, deschide noi orizonturi și în analiza discursului politic. Studierea metaforelor permite a identifica în text ceea ce este evident și ce este ascuns, a scoate la iveală intențiile comunicative ale autorului, a releva poziția lui socială și „sistemul moral de coordonate”, așa încât metaforizarea trebuie privită ca un „procedeu foarte productiv în limbajul politic actual, îndeplinind principalele funcții ale acestuia: concizie, expresivitate, persuasiune” [3]. Pornind de la tipologia propusă de G.Lakoff și M.Johnson, vom încerca să analizăm câteva mostre de metafore conceptuale de diferite tipuri, atestate în discursurile politicienilor din Republica Moldova pentru a înțelege și a evidenția scopul cu care au fost utilizate. Dintre metaforele identificate remarcăm următoarele: 1. STATUL ESTE OM. Personificarea statului permite a elucida multe aspecte importante ale funcționării lui. Statelor deseori li se atribuie calități umane: ele pot fi pașnice sau agresive, responsabile sau iresponsabile, harnice sau leneșe. După cum omul este interesat să fie sănătos și puternic, un stat rațional tinde să-și amplifice la maximum bogăția și puterea militară. În discursurile politicienilor din Republica Moldova, statul și unitățile sale de conducere ce capătă diverse abilități omenești. Într-un discurs în care liderul PDM Vlad Plahotniuc enumeră consecințele posibilității ca oponenții săi să vină la putere, el afirmă că „Modova nu-şi mai poate permite să facă experimente politice îndoielnice”. Astfel Moldova are capacitatea de a-și permite sau nu ceva, ceea ce este caracteristic doar ființelor umane, prin această metaforă politicianul exprimându-și și empatia pe care o are față de statul său. În același discurs, politicianul ne anunță că partidul său „porneşte în campanile cu capul sus”. Prin utilizarea acestei expresii, el își însuflețește partidul, oferindu-i perspectiva de a intra în campania electorală cu demnitate și siguranță în ceea ce face. În alte discursuri, și partidele au fost înzestrate cu însușiri umane, cum ar fi că Partidul Liberal-Democrat și cel Liberal ar avea putința de „a da o palmă” cuiva: „Palma dată de PLDM şi PL integrării europene va fi taxată dur de cetăţeni”. În această expresie remarcăm chiar două metafore: în prima parte a enunțului este înființat cel care „dă palma”, iar în a doua parte – cel care „primește palma”, adică „integrarea europeană”. 2. POLITICA ESTE SPORT. Pentru a face campania electorală mai captivantă, politicienii utilizează diverse modalități de prezentare a alegerilor, acestea fiind asemuite unor întreceri sportive, cu adversari, cu înfrângere și biruință. Astfel, președintele Igor Dodon, într-un interviu avut înainte de a se fi început alegerile, declară: „În circumstanţele actuale […], am considerat că instituţia prezidenţială trebuie să-şi păstreze imparţialitatea, iar Preşedintele republicii să se poziţioneze deasupra competiţiei”. Președintele vede alegerile parlamentare ca o competiție, o întrecere în care șeful statului nu trebuie să se implice, pentru ca jocul să fie cinstit. 3. POLITICA ESTE CONSTRUCȚIE. Metaforele de acest tip creează imaginea unui mecanism întreg menit să combine diferite elemente într-un singur edificiu. Astfel, la lansarea sa în campania electorală, liderul PL Dorin Chirtoacă declară: „Acum a venit timpul […] să construim Unirea pas cu pas”. Politicianul se referă la unirea Republicii Moldova cu România, în metafora respectivă acestea fiind prezentate ca elemente ale unui sistem complex care trebuie să fie din nou asamblate. Așadar, putem afirma cu încredere că metafora conceptuală este folosită din plin în politica din Republica Moldova, iar politicienii ei știu cu desăvârșire cum și unde să folosească metafora pentru a transmite mesajul potrivit. Aceasta ne permite să constatăm că discursurile politice din țara noastră reprezintă un teren bogat de cercetare pentru studiile orientate spre metafora conceptuală.