O direcţie importantă în ecologie este studierea evoluţiei şi potenţialului de adaptare a populaţiilor de reptile şi amfibieni la modificările actuale ale mediului ambiant, provocate de schimbările climatice şi social economice. Reacţiile provocate de schimbările mediului, inclusiv şi morfologic. Majoritatea reptilelor care populează spaţiul dintre Nistru şi Prut sunt specii politipice  reprezentate aici prin una sau mai rar două subspecii. Variaţiile polimorfice (în special coloraţia şi tipul folidozei, dar uneori şi indicii biometrici) sunt mai frecvente în populaţiile speciilor Natrix natrix, Natrix.tessellata, Elaphe longissima, vipera berus, Lacerta agilis. În urma studiului variaţiilor morfometrice şi fenetice dintre divrse populaţii s-a constatat că acestea sunt determinate de condiţiile mediului ambiant în biotopul respectiv.   Analiza comarativă a potenţialului reproductiv la 2 populaţii de Natrix tessellata a arătat că lungimea corpului la ♀♀ care perticipă la reproducere variază în intervale de 450 mm-600 mm şi 700-900 mm. Aceasta ne sugerează idea că reducerea vîrstei de reproducere a ♀♀ în prima populaţie este o reacţie de adaptare la creşterea poluării apei şi ca urmare insuficienţei de hrană. lungimea medie la masculii şi femelele mature in habitatele antropogene constitue 68,5 см и 70,0 мм, în cele naturale-62,4 şi 66,5 mm. Această diferenţă este determinată de reducerea resurselor trofice şi adăposturilor, presiunea răpitorilor. Comparativ cu specimenii din Moldova care au în medie 173 de scuturi ventrale, în populaţiile din zona de litoral a Mării Negre şi din râul Caratag (Pamir) acest indice  constitue 183,5, iar lungimea corpului este de 825-980 мм. Consider că această diferenţă este legată de caracterul mediului ambiant (pentru capturarea hranei în rîurile montane şi în mare este necesar de mai multă energie pentru a se deplasa). Variaţiile fenetice (în special la Lacertide) sunt legate de structura covorului vegetal şi a solului.  S-a observat că în habitatele din zona de sud a  republicii, care se deosebesc prin ariditate sporită şi deseori în rezultatul păşunatului ecsiv capătă un aspect de semipustiu, populaţia de L. agilis se deosebeşte prin cota mai mare (10-15%) a morfelor erythronotus şi immaculata, comparativ cu populaţiile din zona Codrilor, unde aceste morfe se întâlnesc destul de rar. Animalele cu aşa coloraţie mai puţin sunt observate de către răpitori pe terenurile argilos-nisipoase cu vegetaţie rară din zona de sud. Cercetările referitor la variaţiile fenetice în populaţiile de N.tessellata au arătat că predomină morfa  obişnuită (maculata), însă în unele populaţii cota specimenilor fără pete constitue 12%. În sudul republicii şi pe litoralul Mării Nege deseori sunt prezenţi specimeni melanişti. Populaţiile de viperă comună sunt reprezentate prin subpecia vipera berus nikolskii Vedmederja, Grubant et Rudaeva, 1986   cu trei forme de coloratie: „brună”, „gri” şi „melanică”. Specimenii din nordul republicii,  morfologic, se deosebesc mai mult de v.b.berus, dar se caracterizează prin absenţa indivizilor melanşti cea c nu este caracteristic pentru populaţiile de v.b. nikolskii  din Ukraina. Cota specimenilor nemelanişti variază în limita de 6-11% în populaţiile din Ukraina şi 5-100% în Republica Moldova. În rezultatul studierii structurii fenetice s-a constatat că nucleele populaţiilor locale de viperă, care se deosebesc prin cota mare a melaniştilor, sunt amplasate de obicei la atitudinea mai mare de 200 m ceea ce poate fi ca o reacţie de adaptare la condiţiile microclimaterice de aici (umiditate, temperatură, insolaţie etc.). Aşa dar, variaţiile caracterelor morfologice, reflectând strategia de adaptare a populaţiilor de reptile, pot servi ca criterii de evaluare a stării ecosistemelor.