Fiinţe fantastice, cu puteri supranaturale, foarte frumoase, nemuritoare, vesele, neintrecute dansatoare şi cantăreţe, uneori rele şi răzbunătoare, fiinţe de lumină care atrag muritorii pentru a-i prinde in hora lor cosmică sau pentru a-i pedepsi, Ielele fac parte dintre personajele mitologiei romaneşti, simbolizand atat innoirea cat şi viziunea cosmică a horei in care se inlănţuiesc pentru eternitate. Pe de o parte converg intr-o mişcare centripetă, de constrangere a lumii la o mişcare perpetuă, pe de altă parte, converg spre o mişcare centrigugă, de ieşire in exterior, de dizolvare in nefiinţă, cercul horei simbolizand totalitatea cosmică, dar şi veşnica reincepere. Personajele mitologice feminine care se manifestă in anotimpul plin de căldură şi lumină al verii, intre sărbătoarea sacră a Paştelui şi cea a Rusaliilor, sunt invocate sub nenumărate nume, cel adevărat de Iele fiind ocolit pentru a nu le trezi răzbunarea, fiind utilizat doar de vrăjitoare, care au puterea să le imbuneze prin diverse practici, descantece şi ritualuri. Superstiţiile legate de aceste fiinţe mitologice sunt legate de activitatea lor nocturnă, acestea putand fi contracarate de anumite descantece şi utilizarea anumitor plante care anulează orice acţiune răuvoitoare a Ielelor. Fac parte din panteonul mitologic romanesc din timpuri arhaice, unii specialişti considerand că erau prezente şi in mitologia dacilor, ca slujitoare devotate ale zeiţei pădurilor, Bendis.