Între cei trei poli discursivi: cercetătorul, vulgarizatorul şi traducătorul, discursul de vulgarizare ştiinţifică se deplasează dintr-un spaţiu lingvistic spre un altul cu variaţii de parametri şi uneori de sens. Însă, în această situaţie, un continuum discursiv devine continuum traductiv (termen împrumutat de la Christiane Nord, dar adaptat la poziţia analizei de discurs). El trebuie să vegheze, dincolo de variaţii, la recuperarea corectă a sensului. Aici se află ipoteza noastră. Validarea ei înseamnă analiza planului narativ pentru a observa cum un discurs în mod normal segmentat (cronica Cruciadelor) se prezintă coerent pe măsură ce se deplasează din spaţiul discursiv al limbii sursă (franceza) către cel al limbii ţintă (româna).

Between three discursive poles: the scientist, the popularizer and the translator, the discourse of scientific popularization moves from a linguistic space towards another one with variations of parameters and, sometimes, of sense. But a discursive continuum, in this situation, a translational continuum (term borrowed from Christiane Nord, but adjusted to discourse analysis viewpoint). It has to stand up beyond these variations, for the correct recovery of the sense. It is here where our hypothesis is. To validate it means to analyze the narrative plain, to observe how a normally segmented discourse (the chronicle of the Crusades) find its cohesion while it moves from the discourse space of the source language (French) towards that of the target language (Rumanian)