Articolul propune o analiză a (pre)debutului lui Nichita Stănescu, în contextul „liberalizării” de la finele epocii Gheorghe Gheorghiu-Dej. Interesul tânărului Nichita Stănescu de a se vedea publicat și omologat a coincis în mod fericit cu interesul instituțional al forurilor de a publica și omologa tineri scriitori care să dea consistență noii epoci. De această permisivitate oficială, pe deasupra generozității câte unui mentor (Paul Georgescu, S. Damian, Ov.S. Crohmălniceanu), vor beneficia cei mai mulți dintre debutanții generației 60, în curs de cristalizare: poeți, prozatori și critici care intră în literatură acum. Ei vor fi cu atât mai reprezentativi pentru noua cultură, a noii epoci, cu cât sunt niște „produse” simbolice integrale și exclusive ale ei. Tinerețea va deveni sinonimă cu noutatea, ambele intrând în sfera de achiziții simbolice și formare profesională a orânduirii socialiste.

The article proposes a critical analysis of Nichita Stănescu’s pre-debut in the context of political “liberalization” towards the end of Gheorghe Gheorghiu-Dej’s political regime. The interest of the young poet Nichita Stănescu to get published and validated occurs simultaneously with the institutional interest to publish and validate young writers in order to grant consistency and substance to the current era. Most first-time writers of the 60’s generation in the process of formation: poets, novelists, literary critics joining literature at this moment will benefit from the official permissiveness besides the generosity of a literary adviser (Paul Georgescu, S. Damian, Ov.S. Crohmălniceanu). They will become especially representative for the culture of the new era due to the fact that they are exclusively and completely symbolic “products” of this time. Youthfulness will become a synonim of novelty and innovation, both falling within the scope of symbolic aquisitions and vocational training of the Socialist order.