Nord – estul Munteniei reprezintă un spaţiu eterogen din punct de vedere cultural. Cercetările arheologice întreprinse încă din perioada interbelică au pus în evidenţă grupuri culturale care în zonă au avut o evoluţie aparte. Pentru epoca neolitică informaţiile sunt lacunare. Puţine aşezări Starčevo-Criş au fost cercetate, iar comunităţile ceramicii liniare par o prezenţă insolită în zonă, cazul Sudiți încă pare un subiect excepțional. În ce privește epoca eneolitică, informaţia arheologică este mult mai bogată, iar numărul aşezărilor identificate şi cercetate este considerabil mai mare. Se consideră că primele comunităţi eneolitice, cele atribuite culturii Boian, faza Giuleşti, au avut o evoluţie mai lungă în zonă, sfârşitul acestora fiind anterior apariţiei comunităţilor gumelniţene, însă fără a contribui la geneza acestora, între cele două momente rămânând un interval cronologic nedocumentat. Cercetările recente efectuate pe valea Călmăţuiului, la Gherăseni – Movila Cremenea (2017) (Fig. 1) şi Lipia – Movila Drumul Oilor (2018), au pus în evidenţă existenţa unor complexe Precucuteni, anterioare locuirii gumelniţene. Materiale specifice acestor comunităţi legate de spațiul est-carpatic erau cunoscute în zonă, însă fără a putea fi lămurită relaţia dintre acestea şi cele locale, de cele mai multe ori fiind considerate importuri. Prezenţa comunităţilor precucuteniene în zonă ar putea explica incertitudinile legate de spațiul cronologic prezumat între sfârşitul culturii Boian - Giuleşti şi debutul comunităților Gumelniţa. Nord – estul Munteniei reprezintă un spaţiu eterogen din punct de vedere cultural. Cercetările arheologice întreprinse încă din perioada interbelică au pus în evidenţă grupuri culturale care în zonă au avut o evoluţie aparte. Pentru epoca neolitică informaţiile sunt lacunare. Puţine aşezări Starčevo-Criş au fost cercetate, iar comunităţile ceramicii liniare par o prezenţă insolită în zonă, cazul Sudiți încă pare un subiect excepțional. În ce privește epoca eneolitică, informaţia arheologică este mult mai bogată, iar numărul aşezărilor identificate şi cercetate este considerabil mai mare. Se consideră că primele comunităţi eneolitice, cele atribuite culturii Boian, faza Giuleşti, au avut o evoluţie mai lungă în zonă, sfârşitul acestora fiind anterior apariţiei comunităţilor gumelniţene, însă fără a contribui la geneza acestora, între cele două momente rămânând un interval cronologic nedocumentat. Cercetările recente efectuate pe valea Călmăţuiului, la Gherăseni – Movila Cremenea (2017) (Fig. 1) şi Lipia – Movila Drumul Oilor (2018), au pus în evidenţă existenţa unor complexe Precucuteni, anterioare locuirii gumelniţene. Materiale specifice acestor comunităţi legate de spațiul est-carpatic erau cunoscute în zonă, însă fără a putea fi lămurită relaţia dintre acestea şi cele locale, de cele mai multe ori fiind considerate importuri. Prezenţa comunităţilor precucuteniene în zonă ar putea explica incertitudinile legate de spațiul cronologic prezumat între sfârşitul culturii Boian - Giuleşti şi debutul comunităților Gumelniţa.