Creație a culturii spirituale populare, colinda tradiţională s-a practicat și se mai practică actualmente în zona codrilor, constituind un document sonor ce poate fi cercetat prin prisma analizei structurale în vederea identificării elementelor de limbaj muzical-literar caracteristic. Fiind considerate adevărate manifestări cutumiare, colindele sunt practicate până în prezent în cadrul sărbătorilor de iarnă pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Cercetările desfăşurate în perioada interbelică și postbelică în spațiul pruto-nistrean au constatat prezenţa colindei în repertoriul comunităților din localitățile codrene, constatându-se un grad de răspândire și conservare neuniform în aceste așezări. Studiul nostru este focalizat pe o localitate din zona codrilor, mai exact, pe satul Bozieni din raionul Hâncești, unde, recent, au fost culese două colinde de la informatoarea Ana Zubali, în vârstă de 75 de ani, una – religioasă, Doamne Iisuse Cristoasă (din categoria Biblice și apocrife) și alta – laică, Șnotur, șnotur, bour negru (din categoria Flăcăul şi fata mare), ambele având structură diferită. Considerațiile noastre se bazează pe analiza morfologică și sintactică a ambelor colinde, având în vedere studiul facturii discursului sonor, a modului de aplicare a textului literar, structurii sonore (la nivel de scară și mod), formei arhitectonice, itinerarului melodic, sistemului ritmic, tiparului metric și formei versului ș.a. Evidențiem refrenul „Hulerâm șî flori di măr”, denumirea căruia reprezintă un derivat al cuvântului Ler, care, mai degrabă, comportă un colorit eufonic, adoptând o forma lexicală locală – hulerăm. Demersul de față reprezintă un studiu prealabil al localității de referință, conceput în perspectiva unei viitoare aprofundări.