Conceptul de interdisciplinaritate este unul cu o largă circulație și invocat atât în organizarea instituțiilor, în educare și învățare dar și în cercetare. Din acest punct de vedere, definițiile date acestui concept variază astfel de la un mod de utilizare la altul. Pe lângă utilizarea ramificată, conceptul de interdisciplinaritate a intrat în competiție cu cele de hibridizare, multi/pluri- și transdisciplinaritate. Cu toate că s-au înregistrat încercări de atenuare a diferențelor și s-a propus o definiție unitară a conceptului de intersidciplinaritate, au apărut în același timp și argumente care pledează pentru păstrarea diferențelor, cel mai adesea între termenul de interdisciplinaritate și cel de transdiciplinaritate. Dincolo de ambiguitățile legate de definirea conceptului, acesta câștigă tot mai mult teren și stă la baza dezvoltării programelor de finanțare a cercetării, acesta fiind unul dintre motivele practice pentru care conceptul de interdisciplinaritate necesită mai multă atenție. În termeni consensuali, interdisciplinaritatea este văzută ca proces de rezolvare a unei probleme complexe, ce nu poate fi soluționată cu ajutorul resurselor epistemice ce vin dintr-o singură disciplină. Acceptarea acestei definiții conduce la o problemă epistemologică clasică: modul în care cunoașterea poate fi integrată într-o structură coerentă și unitară. Dacă în cazul unei paradigme științifice avem modele exersate de rezolvare a problemelor (modelul lui Khun) în cazul cercetării interdisciplinare, caz în care resursele epistemice sunt de fapt furnizate de discipline diferite, cum se atinge idealul integrării, unității cunoașterii? Aceasta este principala întrebare la care voi încerca să găsesc un răspuns în termenii epistemologiei, pentru că doar în acești termeni rezultatele unei cercetări interdisciplinare pot fi justificate. Întrebarea devine și mai dificilă dacă se ia în considerare și faptul că, în termenii cunoașterii, în urma unui proces interdisciplinar pot rezulta soluții multiple, care concomitent își revendică valabilitatea, iar comunicarea interdisciplinară devine, la rîndul ei, dacă nu o metodă cel puțin a methodological scaffold.

The concept of interdisciplinarity is one with a wide circulation and invocated in the organization of the research, in education, and also in scientific research. From this standpoint, the definitions given to this concept vary with context. Besides the stratified utilization, the concept of interdisciplinarity has entered a competition with the concepts of hybridization as well, such as transdisciplinarity. Even though there have been recorded attempts at attenuating the differences and a unitary definition has been proposed for the concept of interdisciplinarity, simultaneously, arguments that plead to keep the differences have also come up, for example, the term of interdisciplinarity and the one of transdisciplinarity. Beyond the ambiguity related to the definition of the concept of interdisciplinarity, it has kept gaining more ground and it stands at the basis of developing programmes of research funding. It is one of the practical reasons why the concept requires more attention. In consensual terms, interdisciplinarity is seen as a process of solving a complex problem that cannot be explained with the help of epistemic resources that come from a single discipline. The acceptance of such a definition leads to a classic epistemological problem: the mode in which the knowledge can be integrated into a coherent and unitary structure. In the case of a scientific paradigm, we have exercised models of solving problems (Khun’s model). How does one reach this ideal of integration in the case of interdisciplinary research, where epistemic resources are actually provided by different disciplines? This is the main question which I will try to find an answer for in epistemological terms; because only in these terms can the results of an interdisciplinary research can be justified. The research question becomes more difficult if we take into consideration the fact that after such an interdisciplinary process, in terms of knowledge, multiple solutions can result, which retrieve their availability concomitantly, and interdisciplinary communication becomes, if not a method, at least a methodological scaffold.