Întemeierea culturilor forestiere sănătoase și stabile, cu o mare valoare economică prin calitatea producției de biomasă și cantitatea realizată la o anumită etapă, presupune utilizarea materialului forestier de reproducere ameliorat. În acest sens, selecția proveniențelor valoroase, delimitarea acestora ca arborete-surse de semințe și transformarea lor în rezervații de semințe constituie un obiectiv preponderent într-o primă etapă a strategiei de ameliorare genetică complexă a materialului seminologic folosit la multiplicarea speciilor lemnoase. Pentru început, sunt întreprinse lucrări de cartare seminologică a pădurilor, având la bază principiul identificării celor mai corespunzătoare arborete, din punctul de vedere al producției, calității și rezistenței la acțiunea factorilor biotici și abiotici dăunători, iar pe viitor constituirea rezervațiilor de semințe pe baza unor arborete-sursă de semințe [2, 3]. Ca obiectiv primordial, cartarea seminologică urmărește promovarea în cultură cu prioritate a proveniențelor locale și să se limiteze pe cât posibil transferul de semințe dintro regiune de recoltare în alta până la obținerea rezultatelor în culturile comparative de proveniențe ce vor fi instalate pe teritoriul țării [2]. Cartarea seminologică a pădurilor decurge în trei faze, și anume: documentarea, lucrări de teren și redactarea studiilor. Criteriile principale care stau la baza selectării arboretelor-sursă de semințe sunt: condițiile staționale, productivitatea, originea, proveniența, compoziția, vârsta, consistența, izolarea împotriva polenului străin genetic inferior, rezistența la adversități [2]. În acest studiu de caz, cartarea seminologică a fost efectuată doar pentru cvercinee (gorun și stejar pedunculat). Au fost utilizate materialele de amenajare a pădurilor [4, 5], iar pentru creșterea calității selectării arboretelor-sursă de semințe au fost utilizate tehnologiile Sistemului Informațional Geografic (GIS) [1]. Astfel, arboretele au fost triate după criteriile mai sus-amintite. S-a optat ca pentru fiecare formațiune forestieră în parte să fie constituit cel puțin câte un arboret-sursă de semințe. Au fost luate în studiu doar arboretele cu productivitate superioară (clasa I și a II-a de producție). Se constată că arboretele de clasa I de producție sunt într-o proporție mai mică (38,33 ha), în schimb prevalează cele de clasa a II-a (659,19 ha). În ceea ce privește calitatea arboretelor, în cazul celor două specii selectate, pentru majoritatea arboretelor, elagajul este în jur de 60%. Dacă punem accent pe proveniența arboretelor, suprafața celor regenerate natural în cazul gorunului este de 122,21 ha, iar a stejarului pedunculat este de 22,94 ha. Din aceste arborete, au fost selectate doar cele care au vârste mai mari de 45 de ani și cel puțin 6 unități de participare a speciei (stejar pedunculat sau gorun) în compoziția actuală. După aceste criterii, suprafața pentru care se propune de a fi constituite arborete-sursă de semințe pentru stejar pedunculat este de 21,69 ha, iar pentru gorun 12,81 ha.