Terminologia este o știință interdisciplinară, care stabilește relații cu logica, informatica, teoria comunicării, teoria informației, traductologia. Deși este o disciplină ce aparține științelor limbii, fundamentele ei teoretice au fost puse de un specialist în domeniul tehnicii – Eugen Wuster. Variaţiile terminologice în domeniul turismului se explică prin intensificarea relațiilor economice și culturale între statele lumii, prin urbanizarea accelerată, gradului înalt de informatizare, prin modernizarea mijloacelor de transport și căilor de comunicare. Domeniul turismului s-a îmbogățit cu „împrumuturi necesare”, cu unități frazeologice care nu au corespondent românesc sau care prezintă anumite avantaje în raport cu termenul autohton, cum ar fi precizie, brevilocvență, expresivitate, circulație internațională. Termenii de specialitate din domeniul turismului nu au mereu echivalent românesc, deoarece denumesc realități apărute recent în domeniu. Potrivit cercetătorilor, multe împrumuturi de dată recentă din engleză sunt neadaptate fonetic şi morfologic la sistemul limbii române. Iar procesul adaptării nu decurge întotdeauna sistematic, astăzi existând tendința de a păstra termenul străin cu ortografia şi pronunţia de origine. În acest sens, se poate vorbi chiar despre o permisivitate în acceptarea şi integrarea împrumuturilor. Drept exemplu, în Dicţionarul esenţial de neologisme al limbii române se regăsesc termenii: covergirl, country, howdah, water-balast, willy-willy, workshop etc. Dacă facem referinţă la domeniul terminologiei turistice, putem da și alte exemple: season ticket, travel agency, wine shop, last minute, early booking, check-in, check-out și altele. Un efect al influenței străine asupra terminologiei turistice este probat de cele două tipuri de abrevieri: sigla și acronimul. Sigla și acronimul, termeni foarte des atestați în terminologia turistică, reprezintă compuse realizate prin abreviere din grupuri sintactice mai mult sau mai puțin stabile. În primul caz, sunt reținute silabe (sau fragmente) inițiale ale cuvintelor care compun o sintagmă. În cel de al doilea – sunt selectate numai inițialele fiecărui termen din formația sintactică de bază. În afara acestor tipuri, există și compuse prin abreviere care combină ambele procedee. Atât acronimele, cât și siglele sunt creații ale limbii scrise, putând fi preluate și în vorbire. Iată câteva exemple pe care le-am extras din ofertele agențiilor de turism. SGL – cameră de hotel pentru o singură persoană, BGL – cameră într-o căsuță, amplasată separat de clădirea principală, EXB – pat suplimentar, MV – cameră cu vedere la munte, SV – cameră cu vedere directă la mare, HB – cazare cu demipensiune (prețul include mic dejun și cină (bufet), ceai, cafea, apă pentru micul dejun), FB – pensiune completă, ALL inclusive – totul inclus (micul dejun, prânz și cină (bufet). În timpul zilei se oferă băuturi locale în cantități nelimitate, mese suplimentare), BB – prețul include micul dejun (bufet). Pentru categoria largă a specialiştilor (teoreticieni şi practicieni din domeniul economiei şi marketingului turistic, al managementului serviciilor şi agenţiilor de turism, al industriei hoteliere ş.a.), opţiunea conştientă pentru termenul străin (utilizat în literatura de specialitate, manuale şi dicţionare/glosare) se explică printr-o serie de cauze obiective, menţionează cercetătoarea Adriana Stoichițoiu-Ichim, care consacră problemei mai multe studii [1, 2]: procesul de „internaţionalizare” a terminologiei turistice, evitarea polisemiei generatoare de ambiguitate a echivalentului românesc, asigurarea economiei lingvistice prin elipse. În cazul numelor comerciale din domeniul turismului, selectarea componentului generic (care ar trebui să indice în mod obiectiv și transparent tipul respectivei unități de cazare) se realizează frecvent în funcție de strategiile comerciale, de marketing și publicitare, vizând „seducerea” potențialilor clienți prin conotațiile de prestigiu asociate în mentalul colectiv românesc termenului străin (în primul rând, anglicismelor cu circulație internațională). Dintr-un inventar foarte bogat, selectăm o serie de asemenea împrumuturi cu circulație internațională, care pot fi considerate anglicisme „de lux” sau „lexicofage”, deoarece, în majoritate, au echivalente autohtone, nefiind acceptate în terminologia oficială a domeniului. Asemenea nume generice apar incluse în denumiri ale unor unități de cazare din Chișinău: Bed & Breakfast Olsi; Shadow Boutique Hotel & Spa;Tulip Residence & Spa; The Base Apartments; Art-Rustic Boutique Hotel; Weekend Boutique Hotel; The Green Guest House; Berd's Design Hotel etc. În concluzie, afirmăm că variația terminologică din domeniul turismului este deosebit de complexă, atât sub aspect conceptual semantic, cât și pragmalingvistic, reprezentând una dintre principalele forme de manifestare a dinamicii lexicului specializat.